Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Tablă

Definițiile și sensurile omonimului Tablă

Tablă 1, tare, s.f. 1. Dara. 2. Greutăţi nemarcate folosite la cântărit (pentru a compensa greutatea recipientului sau a ambalajului). (din ngr. tara).

Tablă 2, -le, s.f. Placă de lemn dreptunghiulară, vopsită în negru, pe care se poate scrie cu creta (şi care se folosește în şcoli).

Tablă 3, -le, s.f. Tabel. Tabla înmulțirii.

Tablă 4, -le, s.f. (Reg.) Tavă.

Tablă 5, -le, s.f. (Reg.) Bucată de pământ semănată. (din lat. tab(u)la, fr. table). –

Tablă 6, table, s.f. (Mai ales la pl.) Joc de noroc între două persoane, cu două zaruri și 30 de puluri care se mută în spațiile marcate pe feţele interioare ale unei cutii speciale. (din ngr. tavii, tc. tavia). |

Tablă 6, s.f. (Înv.) Grajd pentru caii boierești sau domneşti.

Definițiile și sensurile omonimului Tabele

Definițiile și sensurile omonimului Tabele

Tabele 1, s.n., pl. (sg. tabel); Foaie cuprinzând nume, cifre și date introduse în rubrici, cu specificaţii amănunțite, pentru a servi unui anumit scop; (Mat.; tehn.) Serie de valori numerice obținute într-o anumită ordine, pentru uşurarea unor calcule. (din lat. tabella, germ. Tabelle).

Tabele 2, s.f., pl. (sg. tabelă); Ansamblu de termeni numerici și simboluri așezate în linii și coloane, executat în cadrul unei tipărituri; (P. ext.) Tabel. (din lat. tabella, germ. Tabelle).

Definițiile și sensurile omonimului Șvab

Definițiile și sensurile omonimului Șvab

Şvab 1, șvabi, s.m. Numele a două insecte, una de culoare neagră-cafenie, cealaltă galbenăroșcată, care trăiesc în locuri întunecoase şi se hrănesc cu resturi de alimente. (din ucr. Svab, germ. Schwabe).

Șvab 2, -ă, s.m., f. (a pl.) Denumire dată coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli aşezaţi în sec. XVIII în unele regiuni din banat şi Transilvania; (la sg.) Persoană care face parte dintre urmaşii acestor coloniști.

Definițiile și sensurile omonimului Șut

Definițiile și sensurile omonimului Șut

Şut 1, șuturi, s.n. Durată de lucru într-o zi a unei echipe de mineri. (din germ. Schicht).

Șut 2, șuturi, s.n. (La fotbal, handbal, hochei, polo) Lovitură puternică dată cu piciorul sau cu crosa în minge, ori aruncare cu mâna, cu scopul de a înscrie un punct. (din fr., engl. shoot).

Şut 3, șuturi, s.n. (Reg.) 1. Menghină. 2. Scaun folosit de dulgheri pentru a ciopli lemnul cu ajutorul cuţitoaiei.

Şut 4, -ă, adj. v. Ciut.

Şut 5, șuturi, s.n. (Reg.) 1. Deschizătură în acoperişul unei case, care permite luminarea și aerisirea podului sau prin care iese fumul. 2. Capătul crestat al stâlpilor unei case țărănești.

Şut 6, -ă, adj. (Reg.) 1. (despre mâncăruri) Picant. 2. (despre capre) Fără un corn.