Omonimele limbii române

Aici aveți lista cu toate omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Zodiac

Zodiac 1, -e, s.n. Zonă circula___răa sferei cereşti în care se află cele 12 constelații corespunzătoare lunilor anului și prin faţa cărora trece drumul aparent al soarelui în cursul unui an; fiecare dintre cele 12 sectoare ale acestei zone. (din ngr. [Kiklos] zodhiakos).

Zodiac 2, s.n. Carte de astrologie cuprinzând preziceri asupra destinului oamenilor potrivit zodiei în care s-au născut; carte de zodii.

Definițiile și sensurile omonimului Zmeu

Zmeu 1, zmei, s.m. Personaj fantastic din basme, întruchipând răutatea și fiind întotdeauna învins de forţele binelui. (Fig.) Erou, viteaz. (din sl. smi)).

Zmeu 2, zmeie, s.n. Jucărie . făcută dintr-un dreptunghi de hârtie sau de pânză, fixat pe un schelet ușor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului și care este mânuit de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. (din sl. smij).

Definițiile și sensurile omonimului Zburător

Zburător 1, -oare, adj. Care zboară, care poate să zboare; de zburat. (din zbura +-ător).

Zburător 2, s.m. (În mitologia populară) Fiinţă fantastică închipuită ca un spirit rău care chinuieşte noaptea în somn fetele și femeile; (În literatura romantică) Personificarea dorului de bărbatul iubit.

Zburător 3, s.m. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care sustine această pânză.

Definițiile și sensurile omonimului Zăcătoare

Zăcătoare 1, sf. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul şi care se umple mereu din alte butoaie; cadă. 2. Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsaţi să fermenteze. 3. Vas mare de lemn căptușit cu tinichea, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. 4. Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. (din zăcea +-ătoare).

Zăcătoare 2, s.f. Piatra de jos a morii, care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea.

Zăcătoare 3, s.f. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; stanişte, zăcătură.

Definițiile și sensurile omonimului Zăbală

Zăbală 1, -le, s.f. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, care se introduce în gura calului pentru a-l struni și a-l conduce. (din magh. zabola).

Zăbală 2, s.f. 1. Bubuliţă albicioasă molipsitoare care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 2. Colţurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări,

Exit mobile version