Afund 1, -ă, adj. 1.Adânc 2. adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe, adânc: A (se) da afund = a (se) cufunda întro apă. (din a’+ fund). Afund 2, afunduri, s.n. Adâncime. (din afunda, derivat regresiv).
Afuma 1, vb. |. 1. A expune un aliment la fum pentru a-l conserva. 2. A umple cu fum o încăpere pentru a distruge anumite insecte. 3. (despre mâncăruri) A căpăta gust și miros neplăcut de fum. (lat. affumare). Afuma 2, vb. I. (Fig., fam.) A se îmbăta ușor.
Afla 1, vb. Î. A lua cunoştinţă, a căpăta veşti sau informaţii des pre ceva; a auzi o veste, o noutate. (lat. afflare «a sufla spre ceva»). Afla 2, vb. L. A găsi, a descoperi ceva; a se găsi într-un loc sau întrO Situaţie oarecare.
Afix 1, =, s.n. Număr generic pentru prefixe, sufixe și infixe. (din fr. affixe, lat. affixus „ataşat“). Afix 2, s.n. (Mat.) Punct care reprezintă un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene.
Afină 1, s.f. (Fem. lui afin). Fructul comestibil al afinului. Afină 2, s.f. Rudă prin alianţă. (din lat. affinis).
Afin 1, – ini, s.m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze ovalalungite, cu flori de culoare rozdeschis și cu fructe comestibile. (vaccinium myrtillus). (et.nec.) Afin 2, -ă, s.m., f. Rudă prin alianţă. (din lat. affinis).
Aferent 1, -ă, adj. 1. În legătură, dependent de ceva. 2. Cuvenit, care revine cuiva. (din fr. afferent). Aferent 2, -ă, adj. (Anat.) Care aduce ceva la un organ; vase aferente, nervi aferenţi. (din fr. afferent, lat. affere «a aduce»).
Afecţiune 1, -uni, s.f. Simpatie, prietenie, atașament faţă de cineva. (din fr. affection, lat. affectio, -Onis). Afecţiune 2, s.f. Boală, stare patologică a unui organ
Afectare 1, -ări, s.f. Acţiunea de a afecta. (v. afecta!). Afectare 2, -ări, s.f. Faptul de a (se) afecta. (v. affecta?).
Afecta 1, vb. |. A destina o sumă de bani, o cantitate de mateiale etc. unui anumit scop. (din fr. affecter). Afecta 2, vb. |. |. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească; a se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere. 3. A prejudicia, a leza. (din fr. affectern).
Aer 1, s.n. Î. Amestec de gaze care alcătuiesc straturi inferioare ale atmosferei şi care este absolut necesar vieţii aerobe. 2. Văzduh, atmosferă. 3. Înfăţişare, aspect, expresie. (din lat. aer, aeris). Aer 2, aere, s.n. |. Bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau ţesută cu imaginea lui Cristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice. 2. Epitaf. (din ngr. aer)
Adunare 1, -ări, s.f. l. Acţiunea de a se aduna; întrunire a mai multor persoane în scopul discutării unor probleme de interes comun. 2. Operaţie aritmetică prin care se totalizează mai multe numere într-unul singur. (v. aduna). Adunare 2, s.f. Organ reprezentativ constituit după norme dinainte fixate și capabil să ia anumite hotărâri.
Aduce 1, vb. III. 1. A lua un lucru cu sine şi a veni cu el undeva sau la cineva). 2. A apropia ceva de sine. ( lat. adducere). Aduce 2, vb. III. 1. A da, a produce. 2. A semăna (puţin) cu cineva.
Adresa 1, vb. |. 1. A se îndrepta cu vorba către cineva (pentru a-i pune o întrebare). 2. A înainta o cerere unei instituţii, unei autorităţi. (din fr. adresser). Adresa 2, vb. |. A scrie adresa pe o scrisoare.
Adormi 1, vb. A trece ( sau a face pe cineva să treacă) la starea de somn. A adormi. ( lat. addormire). Adormi 2, vb. (Fig.). A potoli, a alina. Adormi 3, vb. (Bis.). A muri.
Administra 1, vb. |. A conduce, a gospodări (o întreprindere, o instituţie etc). (din fr. administrer, lat. administrare). Administra 2, vb.l. A da unui bolnav un anumit medicament.
Aditiv 1, -ă, adj. (mat.) Referitor la operaţia de adunare. (din fr. additif). Aditiv 2, s.n. Substanţă care se adaugă la un ulei minerat pentru a-i ameliora proprietăţile sau pentru a obține noi calităţi.
Adânc 1, -ă, adj. 1. (despre ape, vase etc.) Al cărui fund este departe de suprafață, de marginea de sus. (și adv.) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală); vast, întins; (Fig.) Puternic, intens, profund; (Muz.) Grav. (lat. aduncus). Adânc 2, adâncuri, s.n. Parte adâncă, adâncime; străfund.
Adagioi 1, adv. (Indică modul de executare a unei bucâți muzicale) În tempo lent, rar. (din it. adagio). Adagio 2, s.n. (Parte dintr-o) compoziție muzicală care se cântă într-un tempo lent; Prima parte lentă, executată de doi solişti, întrun balet clasic.
Acuză 1, acuze, f. (Livr.). Acuzare. (din acuza, derivat regresiv), Acuză 2, vb. a acuza; ind. pz.3 sg. pl: „Faptele acuză“.
Acut 1, -ă, adj. (despre dureri). Pătrunzător, intens; (despre boli) Cu evoluție scurtă şi manifestări intense. (din lat. acutus). Acut 2, -ă, adj. (Muz.; despre sunete) înalt, ascuţit.
Acuarelă 1, -ele, s.f. Tehnică în pictură, care folosește culori diluate cu apă. (din fr. aquarelle). Acuarelă 2, -ele, s.f. Vopsea folosită în acuarelă (1); pictură executată cu o astfel de vopsea.
Acu 1-, Element prim de compunere savantă cu sensul de „ac“. (din lat. acus). Acu 2-, Element prim de compunere savantă care introduce în termeni referirea la „auz“. (cf. lat. acutus, gr. Akouein „a auzi“).
Activa 1, vb. A desfăşura o activitate; a da impuls, a înviora. (din fr. activer). Activa 2, vb. A intra în cadrele active ale armatei. Activa 3, vb. (Chim.). A face ca o substanţă să intre mai uşor în reacție cu alta.
Activ 1, -ă, adj. 1. Care participă în mod efectiv la o acţiune; harnic, sârguincios. 2. (Chim.) Care intră uşor în reacţii. 3. (Gram.) Care arată că acţiunea verbului este săvârşită de subiect. (din fr. actif, lat. activus). Activ 2, s.n. Totalitatea mijloacelor economice, aparţinând unei întreprinderi, instituţii sau organizații economice. (din rus. aktiv).
Acţiune 1, acţiuni, sf. 1. Faptul de a acţiona; desfășurare a unei activităţi. 2. Exercitare a unei forțe sau a unei influenţe asupra ori a ceva. (din fr. action, lat. actioonis). Acţiune 2, -uni, s.f. 1. Desfâşurarea întâmplărilor într-o operă literară. 2. (Jur.) Act prin care se cere rezolvarea unei pricini. Acţiune 3, s.f. (Ec.) Hârtie de valoare care dovedeşte participarea detinătorului la capitalul unei societăţi și pe baza căreia acesta primește dividende.
Acţiona 1, vb. A face, a întreprinde ceva. (din fr. actionner). Acţiona 2, vb. A introduce o acţiune juridică.
Act 1, acte, s.n. Document eliberat de o autoritate, prin care se atestă un fapt, o obligaţie etc. (din fr. acte, din lat. agere, actum, a face). Act 2, acte, s.n. Manifestare a activităţii umane; faptă, acțiune. Act 3, acte, s.n. Principala subîmpărţire a unei opere dramatice.
Acru 1, acri, s.m. Unitate de măsură pentru suprafeţe de teren cu valori variabile (în jur de 400 m2). (din fr. acre). Acru 2, -ă, adj. i. Care are gustul caracteristic al oţetului, al lămâii etc., care provoacă o reacție gustativă astringentă. 2. (Fig.) Morocănos, ursuz, supârăcios; răutăcios, supărat. (lat. acrus).
Acri 1, s.m., pl. (sg. acru, -ă) Unitate de măsură pentru suprafeţe de teren. (din fr. acre). Acri 2, adj.m., pl. (sg. acru, -4) 1.Care are gustul oţetului, al lămâii etc. 2.(Fig., despre oameni) MoTOCĂNOS, ursuz. (lat. acrus).
