Definițiile și sensurile omonimului Acord

Definițiile și sensurile omonimului Acord

Acord 1, -uri, s.n. Înţelegere, învoire, consimțământ la ceva. (din fr. accord, it. accordo). Acord 2, -uri, s.n. (Gram.) Concordanţă de număr, gen, caz sau persoană între cuvinte legate între ele prin raporturi sintactice. Acord 3, -uri, s.n. (Muz.) Armonie muzicală rezultată din reuniunea a cel puţin trei sunete.

Definițiile și sensurile omonimului Acoperi

Definițiile și sensurile omonimului Acoperi

Acoperi 1, vb. IV.l. A așeza peste un obiect sau peste o ființă ceva care să le acopere sau să le protejeze. 2. (Mil.) A executa o acoperire. (din lat. co(o)perire) Acoperi 2, vb. IV. A ascunde, a tăinui. Acoperi 3, vb. IV. A corespunde, a satisface. Acoperi 4, vb. IV (Sport.) A străbate (0 distanţă).

Definițiile și sensurile omonimului Accident

Definițiile și sensurile omonimului Accident

Accident 1, accidente, s.n. 1. Întâmplare neprevăzută care poate provoca o avarie, răpirea sau moartea cuiva. 2. Detectare, avarie în funcţionarea unei mașini, a unei instalaţii. (din fr. accident, lat. accidens, accidentis). Accident 2, accidenți, s.m. (Muz.) Alteraţie. Accident 3, -ţe, s.n. Neregularitate a terenului. Accident de teren.

Definițiile și sensurile omonimului Acces

Definițiile și sensurile omonimului Acces

Acces 1, accesuri, s.n. 1. Posibilitate sau drept de a pătrunde ori a ajunge undeva sau la cineva; intrare. 2. (Cib.) Proprietate a sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației. (din fr. acces, lat. accesus). Acces 2, accese, s.n. Manifestare bruscă a unor tulburări organice, care se repetă la intervale variabile, izbucnire violentă a unei stări sufleteşti.

Definițiile și sensurile omonimului Absolut

Definițiile și sensurile omonimului Absolut

Absolut 1, -ă, adj. 1. care este independent de orice condiţii și relaţii; complet, desăvârșit. 2. (despre o mărime fizică) A cărei valoare este independentă faţă de oricare sistem de referinţă. 3. Adv. Cu totul, exact. (din lat. absolutus, fr. absolud). „_ Absolut 2, s.n. 1. Ceea ce există independent de orice condiţie și relație. 2. Nemărginit, infinit.

Definițiile și sensurile omonimului Ablațiune

Definițiile și sensurile omonimului Ablațiune

Ablaţiune 1, ablaţiuni, s.f. 1. Extirpare, îndepărtare a unui organ sau a unui membru al corpului omenesc. 2. Tăiere a unui copac. (din fr. ablation, lat. ablatio, – onis „ridicare, luare“). Ablațiune 2, s.f. Transportare (prin acţiunea vântului, a apelor sau a ghețarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor.

Definițiile și sensurile omonimului Abate

Definițiile și sensurile omonimului Abate

Abate 1, -ţi, s.m. 1. Titlu dat superiorului unei abaţii. 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici;, persoană care poartă acest titlu. (din it. ab(b)ate). Abate 2, vb. [II |. A descuraja, a deprima, a întrista, a mâhni. Vestea l-a abătut. 2. A dobori la pământ. (din fr. abattre). Abate 3, vb. III. 1. A (se) îndepărta (de la o direcţie, (Fig.) de la o normă fixată, de la o linie de conduită etc.). A se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva. 2. (despre fenomene ale naturii, calamităţi, nenorociri) A veni, a cădea pe neașteptate (cu furie, cu forță). 3. A-i trece ceva prin minte; a-i veni ideea; ai se năzări. (lat. abbattere

Definițiile și sensurile omonimului A

Definițiile și sensurile omonimului A

A 1, s.m. Prima literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă. | A 2, interj. 1. Exclamație care exprimă: surprindere, admiraţie, entuziasm etc.; 2. Exclamaţie care însoţeşte reamintirea bruscă a unui lucru omis. A 3, prep. 1. Precedă infinitivul ca formă-tip a verbului: a scrie. 2. Exprimă un raport de comparaţie sau de asemănare: miroase a pământ. 3. Intră în compunerea unor adverbe, locuţiuni adverbiale și prepoziționale: de-a dreapta, atotputernic. (din lat. ad). A 4, prep. Formează numerale distributive: 3 saci a 80 de kg (din fr. a). A 5, art. f., sg., 1. hotărât: mama, sora. 2.posesiv: a mea, a voastră. 3. genitival: a vecinului, a casei. A 6, vb. auxiliar, în componenţa ind. pf. compus, 3 sg.: a citit, a dansat. ( v. avea),