M-am, M-ai, M-a, M-ați, M-au, M-aș, M-ai, M-ar, M-ați, M-oi, M-o, M-or
Omonimele limbii române

M-am, M-ai, M-a, M-ați, M-au, M-aș, M-ai, M-ar, M-ați, M-oi, M-o, M-or

Cum se scrie corect ? M-am, M-ai, M-a, M-ați, M-au, M-aș, M-ai, M-ar, M-ați, M-oi, M-o, M-or Regula de bază: Scriem m-, cu cratimă după m, atunci când putem completa cu pe mine. 1. M- + perfectul compus: M-AM SAU MAM În limba română, întotdeauna se scrie m-am cu cratimă, deoarece leagă două părți de vorbire diferite.   Cuvântul mam nu există. M-AI SAU MAI În limba română, se scrie m-ai cu cratimă atunci când litera „m” poate fi înlocuită cu „pe mine”, sau atunci când „pe mine” poate fi folosit după cuvântul m-ai.   Cuvântul mai se scrie legat atunci când ne referim la luna „mai”, când se folosește drept cuvânt de aproximație, când este un adverb ce servește la formarea gradului comparativ (mai bun, mai rău) sau la structuri de tipul „mai vreau”. M-A SAU MA În gramatica limbii române, întotdeauna se scrie m-a.   ma este un cuvânt care nu există în limba română. În română există doar mă (mă duc, mă bucur). M-AŢI MA-ȚI SAU MAȚI În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă corectă, iar aceasta este m-ați.   Ma-ți și mați sunt cuvinte care nu există. (Mați poate fi folosit doar ca pluralul masculin al cuvântului maț)   M-AU SAU MAU În gramatica limbii române, acest cuvânt are o singură formă…

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Avă
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Avă

Avă 1, s.m. (Rar) Părinte, tată; (P. ext.) Nume dat călugărilor bătrâni. (din sl. avva) Avă 2, ave, s.f. Unealtă de pescuit formată din trei fâşii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăţi de plută prinse la marginea lor superioară şi al unor bucăţi de plumb la cea inferioară. (din tc., bg. av).

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Avar
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Avar

Avar 1, -ă, adj., m.f. (om) zgârcit. (din fr. avare, lat. avarus). Avar 2, -ă, adj. mf. 1. (s.m și f.) Persoană care face parte din popu-lația turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. (adj.) Care aparţine avarilor, privitor la avari. (din fr. avares, lat. avarus).

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Automat
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Automat

Automat 1, -ă, adj. (despre aparate, mașini etc.) Care este acționat printr-un dispozitiv mecanic. (din fr. automate). Automat 2, s.n. Dispozitiv, aparat, maşină care efectuează o anumită operaţie fără intervenția omului; (P. restr.) Pistol-mitralieră; (Fig.) Persoană fără voință, fără iniţiativă.

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Augur
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Augur

Augur 1, auguri s.m. (În antichitatea romană). Preot căruia i se atribuie facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voința zeilor după zborul şi cântecul păsărilor sau după măruntaiele animaleior sacrificate. (din fr. augure). Augur 2, augure s.n.. Povestire făcută de auguri; auspiciu.

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Atmosferă
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Atmosferă

Atmosferă 1, -re, s.f. 1. Înveliş puzos care înconjoară pământul; aer; (Fig.) Mediul social înconjurător; ambiantă; (Fig.) Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. 2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spaţiu în care au loc reacţii chimice. (din fr. atmosphere). Atmosferă 2, s.f. Unitate de măsură a presiunii gazelor.

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Atlas
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Atlas

Atlasi 1, atlase, s.n. (Anat.) Prima vertebră cervicală, care se articulează cu occipitalul și cu uxisul. (din fr. atlas). Atlas 2, -e, s.n. Colecţie de hărți peografice, sistematizate după unumite criterii. Colecţie de imagini, hărți, grafice etc., folosită ca materia] documentar ilustrativ într-un domeniu științific: „atlas lingvistic“. Atlas 3, s.n., variantă a lui atlaz. Țesătură pentru căptușeli şi feţe de plapumă, mai groasă decât satinul, lucioasă pe o singură fată. (din tc. ulas). Atlas 4, s.m. (Mit.) Titan prelâcut în munte și osândit să sprijine cerul pe umerii săi. Atlas 5, s.m. (Geogr.) Lanţ de munţi în nordul Africii.

Read More
Definițiile și sensurile omonimului Atinge
Omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Atinge

Atinge 1, vb. III. 1. A lua contact direct cu un lucru sau cu o suprafaţă. 2. A lovi, a izbi; (Fig.) A aduce prejudicii, a provoca pagube; a jigni, a insulta, a ofensa. (lat. attingere). Atinge 2, vb. III. A impresiona, a înduioșa; a pomeni, a aminti. Atinge 3, vb. II]. A ajunge la o anumită distanţă sau la o anumită limită.

Read More