Calorifer 1, adj. Care transportă căldură. (din fr. calorifere). Calorifer 2, s.n. Instalaţie de încălzire producătoare de câldură, cu aburi, apă caldă sau aer cald; (P.restr.) Radiator al unei astfel de instalații
Calm 1, -ă, adj. 1. (despre natură) Care se află într-o stare de linişte deplină; (despre procese) Care se desfășoară liniştit; 2. (despre oameni, despre manifestările şi stările lor sufleteşti) Care se Stăpâneșşte, stăpânit, cumpănit, liniştit. (din fr. calme). Ni Calm 2, s.n. 1. Stare de linişte deplină a atmosferei. 2. Stăpânire de sine, sânge rece. Pace sufletească, lipsă de frământări.
Cale 1, s.f., pl. (sg. cal2?). Plantă ornamentală. (din germ. Kala, lat. calia). Cale 2, sf., pl. (sg. cală), Încăpere situată în fundul unei nave și destinată încărcăturii. (din fr. cale). Cale 3, căi, s.f. Drum (lat. callis).
Calculator 1, -toare, s.n. 1. Broşură care cuprinde anumite tabele de calcul. 2. Maşină de calculat; computer, ordinator. (cf. fr, calculateur). Calculator 2, -ori, s.m,.f. Specialist în calcule
Calcu 1, e, s.n. 1. Ansamblu de operaţii matematice. 2. (la pl.) Planuri, combinaţii, socoteli. (cf. fr. calcul, lat. calculus pietricică). Calcul 2, -i, s.m. Concrețiune pietroasă formată în anumite organe ale omului sau ale animalelor (rinichi, vezică etc.)
Calcinator 1, -toare, s.n. Aparat folosit pentru recuperarea căldurii gazelor de ardere din cuptoarele rotative de ciment. (din fr. calicinateur). Calcinator 2, -toare, s-m-, f. Muncitor care iucrează la calcinare. (din calcina + – tor).
Calce 1 s.f. (În sintagma) Calcea calului = plantă erbacee perenă, toxică, cu frunze groase și lucitoare, în formă de copită de cal, şi cu flori mari, galbene-aurii. (din lat. calx, calcis). | Calce 2, s.f. 1. Oxid de calciu. 2. Material refractar obținut prin calcinarea carbonatului de calciu natural. (din lat. calx, calcis).
Calcan 1, -i, s.m. Peşte de mare cu corpul rombic, turtit lateral Şi asimetric, având ambii ochi pe partea stângă şi solzi lungi, tari pe burtă și pe spate. (din tc. kalkan). Calcan 2, -e, s.n. Perete exterior din spate (fără deschizături) al unei case (destinat să fie acoperit de zidul asemănător al unei clădiri vecine). (tc. kalkan).
Calc 1, s.n. Hârtie transparentă pentru copiat desene. (din fr, calgue). Calc 2, -uri, s.n. Fenomen lingvistic care constă în atribuirea de sensuri noi, după model străin, cuvintelor existente în limbă ori în formarea de cuvinte și expresii noi prin traducerea elementelor componente ale unor modele străine.
Cală 1, -le, sf. 1. Încăpere situată în fundul unei nave și destinată încărcăturii acesteia, 2. Platformă ușor înclinată pe care Se construiesc sau Se repară nave. (din fr. cale). Cală 2, le, s.f. |. Piesă prismatică din lemn sau din metal care se așază în faţa roții unui vehicul spre a-l imobiliza. 2, Piesă în formă de prismă, de cilindru sau paralelipipedică, avînd o dimensiune foarte precisă, cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcţia de mașini. Cală 3, -le, s.f. Plantă decorativă de origine tropicală, cu frunze mari în formă de săgeată, una dintre frunze, de culoare albă, răsucită în formă de commet, înconjurând inflorescența. (din germ. kalla, lat. cala).
Caiman 1, -i, s.m. Specie de crocodil din America Centrală și de Sud care are pe partea ventrală părți 0soase mobile. (din fr. caiman). Caiman 2, -i, s.m. (Reg.) Per. soană care îi însoțește în pădure pe muncitorii lemnari sau pe plutași, pentru a le pregăti mâncarea, pentru a le păzi și curăța coliba etc, (et. nec.)
Caid 1 -uri, s.n. (Înv) Registru, dosar, arhivă. (din tc. Kayit), Caid 2, -zi, s.n. Titlu purtat ultădată de guvernatorul unei provincii sau al unui Oraș din statele musulmane ale Africii de Nord care avea și funcţii judecă| vești; persoană care purta acest titlu. (din fr. caid).
Cahlă 1, -le, s.f. (Reg.) Coșul sobei sau deschizătura prin care lese fumul în tinda caselor țărănești. (din ucr. Kahlja). Cahlă 2, s.f. Placă de teracotă șau de faianță folosită la construc[la sobelor,
Cadru 1, -re, s.n. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc, 2. Pervaz al unei uși Sau al unei ferestre. (din fr. cadre) Cadru 2, s.n. (Fig) Mediu, ambianță. Cadru 3, -re, s.n. Persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituții, dintr-o organizație etc.; (la pl.) Elementele de conducere și de comandă dintr-o organizaţie politică, dintr-o unitate militară. (din rus. kadrâ),
Cadre 1, s.n., pl. (sg. cadru) Efectiv de bază al oamenilor dintro întreprindere sau instituţie, dintrun sindicat sau dintr-o organizație; Elementele de conducere și de comandă ale unităţilor militare; (P.gener.) Intregul colectiv al unei întreprinderi sau al unei instituţii. (din rus. kadri). Cadre 2, s.f. pl. (sg. cadră, var. a lui cadru) Rama în care se fiează tablouri, fotografii etc. Tablou, fotografie etc. înrămale, (din fr. cadre).
Cadă 1, căzi, s.f. 1. Vas mare pentru îmbăiat. 2. Recipient mare, deschis, din lemn, din metal etc. în care se introduc lichidele necesare diverselor operații tehnologice. 3. Vas mare din doage, întrebuinţat la prepararea vinului, a rachiului etc. (din sl. kad:). Cadă 2, vb. a cădea: conj.pz., pers.3, sg. și pl.: Semănătorul printre brazde lăsa sămânţa lui să cadă. (Macedonski), Adormind de armonia/Codrului bătut de gânduri, /Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri — rânduri. (Eminescu).
Cacom 1, cacomi, s.m. (Zool.) Hermină. (din tc. Kakim). Cacom 2, cacomuri, s.n. Blană de hermină.
Cabinet 1, -e, s.n. |. Încăpere dintr-o locuință sau dintr-o instituție, destinată exercitării unei profesiuni. 2. Secţie sau serviciu în organizațiile politice, în instituții etc. destinate unor studii și consultații de specialitate. (din fr. cabinet). Cabinet 2, s.n. (în unele ţări, mai ales în sintagme) Consiliu de miniștri ; guvern. Cabinet 3, s.n. Mobilă de dimensiuni mici, cu sertare, destinată păstrării obiectelor de preț.
Cabană 1, -ne, s.f. Casă (la munte) pentru adăpostirea turiştilor, vânătorilor etc. (din fr. cabane). Cabană 2, sf. Anteriu.
Cabală 1, -le, s.f. Doctrină mistică iudaică din Evul Mediu, bazată pe interpretarea Vechiului Testament. (din fr. cabale). Cabală 2, s.f. (Fig.) Intrigă, uneltire.
Ca 1, adv. Cum, precum. (lat. quam). Ca 2, adv. În calitate de, fiind… Ca formă, lucrarea e bună. Ca 3 adv. De exemplu, bunăoară. Animale ca: lei, urși, lupi. Ca 4, interj. (Reg.) la!; Ca, dăte mai încoace și mai spune o dată. Ca 5, conj. (Urmat, cu sau fără intercalări, de să). Introduce oricare dintre subordonatele cu predicatul la conjunctiv. (lat. qu(i)a).
