Mandarin 1, mandarini, s.m. Demnitar indigen din vechea Indochină; funcţionar public (înalt) din China feudală. (din fr. mandarin). Mandarin 2, mandarini, $ ma. Arbus 1 fructifer cu flori albe, cul. tivat în regiunile mediteraneene pentru fructele sale comestibile, sferice şi portocalii. (din mandarină, derivat regresiv).
Mișcător 1, mișcători, -oare, adj. 1. Care se mișcă, se deplasează, înaintează; mobil. Mișcător 2, Fig. Care impresionează, emoționează, tulbură. – Mișca + suf. -ător.
Mană 1 s.f., Lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici gheme cenușii, purtate uneori de vânt în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. pâine făcută din acest lichen Mană 2, s.f., arte depărtate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. pâine făcută din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belșug, abundență. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mană-de-ape = plantă erbacee toxică din familia gramineelor, cu frunze lanceolate și cu flori hermafrodite dispuse în spicule (Glyceria aquatica). Mană 3, Rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită, care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor; p. ext. stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după o ploaie. – Din sl. mana, ngr. mánna.
Majorat 1, it Vârstă la care o persoană devine majoră; starea (juridică a) persoanei majore. (din fr. majorat). Majorat 2, -ă, adj. (despre oretuai impozite etc.) Mărit, sporit. (v. majora).
Major 1, majoră, adj. Care a împlinit vârsta legală pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile şi politice depline. 2. Foarte important, principal. (din lat. maior, după fr. majeur). Major 2, -i, s.m. (Mil.) Plutoier. (din fr. major).
Majă 1, măji, s.f. 1. Veche unitate de măsură pentru greutăţi, variind, după epoci şi regiuni între 50 kg şi 100 de ocale. Majă 2, (Reg.) Cântar pentru greutăţi mari. (din magh. mozsa). Majă 3, s.f. Năvod. Majă 4, s.f. Căruţă de transportat peşte. ,
Maia 1, s.f. Ferment, drojăie, lâmădeală. (din tc. maya). Maia 2, maiale, s.n. (Reg.) Serbare sau petrecere câmpenească în cinstea primăverii, organizată de şcolari în luna mai. (din magh. ajâlis). | Maia 3, sf. adj. 1.Numealunei vechi populaţii indiene din America Centrală. 2. Care aparține populaţiei maia. (din fr., sp. Maya).
Mai 1, adv. Cu valoare predicativă: Mai că vine. Mai 2, adv. |. 1. (Servește la formarea gradului comparativ și la formarea gradului superlativ relativ). 2. (Înaintea unui substantiv). 3. (Precedat de „ca“ în construcţii exclamative, cu valoare de superlativ absolut): Ce mai drac frumos de fată 1 II (Atenuează ideea exprimată de cuvântul determinat): În parte, puțin. III. (Exprimă ideea de aproximaţie) Aproape, cam, aproXimativ. IV (Inaintea unui verb) 1. Arată că acţiunea verbului durează. 2. Arată repetarea acțiunii verbului. 3. Exprimă nedumerirea. (lat. magis). Mai 3, maiuri, s.n. Nume pentru diferite unelte sau părți de unelte în formă de ciocan (de ivelat lemn) care servesc la bătut, nive 1 etc; (Reg.) Lopătică de lemn cu care se bat rufele când sunt spălate. lat. mallus). Mai 4, maiuri, s.n. (Reg) Ficat. in magh. maj). | Vica s.m. (Învar.) A cincea lună a anului, care urmează după ilie, florar. (lat. maius). „
Mahmur 1, -ă, adj. 1. Indispus, fără duh. 2. Buimac, amețit (de băutură, de somn). 3. Supărat, posomorât. (din tc. mahmur). Mahmur 2, s.n. Dispoziţie (bună sau rea) a cuiva. (din tc. mahmur).
Magazin 1, s.n. Locul unde se vând cu de-amănuntul şi se prezintă mărfuri. (din fr. magazin, Cf. it. magazzino). Magazin 2, s.n. 1. Publicaţie periodică (ilustrată), care conţine materiale din diverse domenii. 2. Emisiune periodică de radio sau televiziune axată pe un anume subiect. (din engl., fr. magazine).
Mac 1, interj. (Onomatopee). (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul rațelor. Mac 2, maci, s.m. 1l. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei rOŞII şi cu seminţe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă; (P. restr.) Sămânţa macului; folosită în alimentaţie. (din bg. mak, scr. mak).
M 1, s.n. Luiteră a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă. M 2, pron. 1. Personal, pers.1 (eu), acuzativ, sg., neacc.: M-a căutat toată ziua; 2. Reflexiv, acuzativ, sg., neacc.: M-am gândit adeseori la tine.
