Apăs 1, apăsuri, s.n. (Înv.) Asuprire, opresiune. 2. Neajuns, necaz. (din apăsa, derivat regresiv). Apăs 2, vb. a apăsa, ind.pz., 1 sg.: Soacra mă mână să țăs, / Eu mă duc la sul ş-apăs. (Folclor). Apăs pe butonul soneriei.

Apaș 1, s-m. Numele unui trib de indieni din Texas; indian din acest trib. (din fr.apache). Apaș 2, s.m. (Rar). Derbedeu, huligan; hoţ, bandit.