Armonie 1, -ii, s.f. Potrivire desăvârşită a elementelor unui întreg; bună înțelegere în relaţiile dintre două persoane, două colectivităţi etc. (din fr. barmonie, lat. harmonia). Armonie 2, s.f. Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile într-o compoziție.