Bandă 1, -de, s.f. 1. Ceată, grup de răufăcători care acţionează sub conducerea unui şef; (glumeţ) grup de prieteni. 2. (Înv.) Ceată de soldați aflaţi sub aceeași bandieră. 3. Trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari. (din fr. bande, germ. bande). Bandă 2, benzi, s.f. 1. Fâșie de stofă, de hârtie, de piele etc. cu care se înfășoară, se leagă sau se întăreşte ceva, bantă; fâşie cu care se împodobește de obicei pe margini un articol de îmbrăcăminte. 2. (În expresii) Bandă de magnetofon = fâşie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului etc. 3. Margine elastică a mesei de biliard. (din fr. bande).