Benedictin 1, -ă, s.m, s.f. Călugăr (sau călugăriță) din ordinul întemeiat de sf. Benedict în sec. al VI-lea; (adj.) Care aparţine benedictinilor. (din fr. benedictin). Benedictin 2, -e, s.n. Băutură spirtoasă, fină, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparată la început de benedictini).