Comă 1, s.f. Pierdere totală prelungită a cunoștinței, a sensibilităţii şi motricității, asemănătoare cu un somn adânc, provocată de o ruptură a vaselor creierului, la diabet, la uremie sau la alte boli. (din fr coma). Comă 2, come, s.f. 1. Cel mai mic interval muzical, greu perceptibil pentru auz; semn folosit pentru a indica în muzica instrumentală frazarea, iar în muzica vocală locurile unde se respiră. 2. (Germanism) Virgulă. (din germ. komma, fr. comma).