Cot 1, coate, s.n. (Anat., la om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebraţul. (din lat. cubitus). Cot 2, coturi, s.n. 1. Loc, porţiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcţia; cotitură, întorsătură; meandră (a unei ape curgătoare). 2. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite. 3. (Reg.) Colț, unghi, ungher. Cot 3, coţi, s.m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0, 664 m (în Muntenia) sau cu 0, 637 mn (în Moldova) care reprezenta distanța de la cot până la încheietura palmei; (Reg.) vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii.