Dor 1, doruri, s.n. 1. Dorinţă puternică de a vedea sau a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. 2. Năzuinţă, dorință. 3. Suferinţă pricinuită de dragostea pentru cineva. 4. Durere fizică. 5. Poftă. (lat. dolus < dolere „a durea“). Dor 2, vb. a durea: ind.pz., 3 pl.: „Dar deschideti poarta… turcii mă-nconjor… Vântul suflă rece… rânile mă dor!“ (Bolintineanu), „Mă dor de crudul tău amor/A pieptului meu coarde, / Şi ochii mari şi grei mă dor, / Privirea ta mă arde“. (Eminescu).