Drept 1, dreaptă, adj. Care mergc de la un punci la altul fără ocol; ncicd, fără asperităţi. (lat. directus). Dreptă 2, -ă, adj. Just, cinstit, bun: corect. Drept 3, -uri, s.n. 1. Totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile sociale dintr-un stat. 2 Ştiinţă sau disciplină care studiază dreptul. Drept 4, s.n. Răsplată, retribupic. Drept 5, dreaptă, adj. Opus lui stâng. Drept 6, I. prep. 1. (introduce un complement indirect). În loc de +.-„ în calitate de…; Drept 7  Drept cine mă iei?. 2. (Reg., introduce un circumstanţial de loc) Alături de…, lângă, în dreptul…: „Soarele i s-a pus drept în (la) inimă“. 3. (Introduce un circumstanţial de scop): Pentru, ca: Drept încercare, s-a folosit de un cleşte II. adv. Direct: Merge drept la birou.