Fie 1, conj. 1. (în corelaţie cu sine însuşi sau cu „ori“ și „sau“, introduce o propoziţie disjunctivă, exprimând nu numai alternanța sau opoziția, ci şi o nuanță de condiţie) Ori (că)…, ori (să)… 2. (Urmat de „și“, introduce o propoziţie concesivă) Chiar (și), măcar. (lat. fiat). Fie 2, Conj. disjunctivă (în corelaţie cu ea însăși): ori…ori: Fie Ovidiu, fie Oliviu îmi telefonau. (lat. fiat). Fie 3, s.f. (Înv.; azi pop., urmat de un adj. pos. sg.) Fiică: A fost fie-sa pe la noi. (lat. filia). | Fie 4, vb. a fi. Conjunctiv pz, 3 sg., pl.: „Vino şi tu! —Fie, am să vin“; – Da cum să nu fie, d-le Paraipan“ (Zamfirescu).