Haşcă 1, s-f. (Reg.) Trunchi de copac găunos, copac bătrân, uscat şi găunos; buștean, buturugă. (cf.ucr. chaăca „tufiș”). Hașcă 2, s.f. (Înv.) Mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de puşcă.