Înfășurătoare 1, s.f. (Mat.) Curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu. (din înfășura +-toare). Înfăşurătoare 2, s.n., pl, (sg. înfășurător). Cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieşirea din mașina de fabricat. (din Înfășura toare). Înfăşurătoare 3: urătoaret, adj.f. Care serveşte la înfăşurare, care înfăşoară. (din înfășura + – tor).