Ispravnic 1, ispravnici, s.m. (Înv.) 1.Persoană într-un post de conducere în perioada feudală (logofăt, vornic, hatman etc.) comandant, șef. 2. Administrator, inspector. (din rus. ispravnik). Ispravnic 2, -ă, adj. (Reg.) De ispravă, harnic. (din ispravă +DIC).