Lege 1, -gi, s.f. Categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale, necesare, generale, relativ stabile şi repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces. (lat. lex, legis). Lege 2, s.f. (Pop.) Proces, judecată. Lege 3, s.f. Religie, credință. Lege 4, s.f. Datină, obicei.