Moară 1, mori, s.f. i. Instalaţie special amenajată pentru măcinarea cerealelor; clădire, construcție prevăzută cu asemenea instalaţii. (Depr.; de obicei urmat de determinări ca „hodorogită“, „stricată“ etc.). Gură (considerată ca organ al vorbirii); (P. ext.) Persoană care flecărește fără încetare; meliță. 2. Maşină de lucru sau instalaţie folosită pentru mărunţirea fină a unor materiale tari (minereuri, cărbuni, produse ale industriei chimice etc.); clădire, construcţie prevăzută cu asemenea mașini sau instalaţii. 3. (Înv.) Fabrică (în care materia primă era mărunțită, zdrobită, frământată). Moară 2, s.f. (Reg.) Jocul de ținţar. (din lat. mola).