Moimă 1, s.f. (Mold .) Maimuță. Și atuncea viu îl băga într-un sac și într-acel sac băgă și un dulău și un cucoș și o năpîrcă și o moimă. PRAV. Deaca ieșim din țara moimelor, venim la munte nalt. DOSOFTEI. VS. Etimologie: magh. majom. Vezi și moimîță. Cf: măimucă, moimîță. Moimă 2, moime, s.f. (Reg.) Umflătură dureroasă la gât, la subsuori, bolfă. (din magh. majom)