Ochi 1, ochi, s.m. 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii, de formă globulară, sticloase, așezate simetric în partea din față a capului omului şi a unor animale. (din lat. oclus, oculus). Ochi 2, -uri, s.n. Fiecare dintre spaţiile libere ale unei ferestre în care se montează geamurile; mică deschizătură închisă cu sticlă, făcută dintr-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei încăperi. Ochi 3, -uri, s.n. Întindere de apă în formă circulară, în regiuni mlăștinoase, mărginită cu papură; loc unde se adună şi stagnează apa; vârtej de apă, bulboană, copcă. Ochi 4, -uri, s.n. Laţ. Ochi 5, -uri, s.n. Fiecare dintre spaţiile (simetrice) aflate între firele unei împletituri, ale unor țesături, plase etc.; golul împreună cu firele care îl mărginesc Ochi 6, -uri, s.m. Mugur. Ochi 7, -uri, s.n. (Mai ales la pl.) Mâncare făcută din ouă prăjite în tigaie sau fierte fără coajă, astfel ca gălbenușul să rămână întreg.