Ocupaţie 1, -ii, s.f. Luare (temporară) în stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalităţii teritoriului unui alt stat; cucerire. (din fr. occupation, lat. occupatio). . Ocupaţie 2, -ii, s.f. Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. Profesiune, slujbă, post.