Ori 1, conj. 1. Cu funcţie disjunctivă: Sau. ..sau, fie.. .fie: „Nu știu cum S-a făcut că ori chersinul ai crăpat, ori cumâtrul a strănutat“. (Creangă) 2. Cu funcţie copulativă: Şi : „Poate să ne ajungă cineva din urmă ori să ne întâmpine cineva dinainte“. (Creangă). (v. oar&). Ori 2, adv. (Pop., introduce o propoziţie interogativ). Oare: „Ce vii bade, târzior, Ori nu ţi-i de mine dor 2“ (].-Bârseanu). (lat. hora). Ori 3, s.f., pl. (Reg., în expresia) A-și veni în ori = a-și veni în fire, a se reculege. (lat. horae).