Pac 1, interj. (Onomatopee). 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură, de căderea unui obiect, de detunătura unei arme etc. 2. Cuvânt care sugerează rapiditatea, caracterul brusc şi neașteptat al unei mișcări, al unei acțiuni etc. Pac 2, pacuri, s.n. Pachet (de * tutun); legătură, ghem. (din germ. Pack).