Paznic 1, paznici, s.m. |. Cel care păzeşte; păzitor, strajă, gardian 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. (din pază + -NiC). Paznic 2, paznice, s.n. (Reg.) 1. Scoaba dogarului şi dulgherului 2. Deschizătură făcută la marginea laterală a osiei (al plasei de la) prins pește