Pioncăit 1, pioncăituri, s.n. (Reg.) 1. Strigăâtul curcilor. 2. Voce sau glas subțire. 3. Vedere slabă. 4. Migală. Pioncăit 2, – ă, adj. (Reg.) 1. Slab, topit de boală sau de bătrâneţe; fără putere, fără vlagă. 2. Care merge greu. 3. Care are vedere slabă.