Pliocen 1, plioceni, adj. Care apartine celei de-a doua epoci a neogenului, care se referă la această epocă. Pliocen 2, s.n. A doua epocă a neogenului, situată între miocen și perioada cuaternară, reprezentată în partea de vest a Europei prin depozite marine, iar în cea de est, prin depozite lacustre. Pliocen 3, s.n. Serie de straturi geologice din pliocen. (din fr. pliocene).