Poartă 1, porți, s.f. 1. Deschidere amenajată într-un zid, într-un gard etc. în care s-au prins cu balamale tăblii de lemn, de fier etc. pentru a permite accesul din interior și invers; deschizătură împreună cu tăbiița, cu balamalele etc.; tăblia care închide deschizătura. Intrare într-o cetate sau într-un oraș. Regiune periferică din jurul unui Oraș, al unu: tinut, al unei țări: margine, hotar. (Fig.) Cale de acces, posibilitate de a realiza ceva, mijloc, 2. Usă la intrarea principală a unei clădiri; (P. ext.) Casă, gospodărie. 3. Arcul pe care îl formează o conductă de aer comprimat traversând galeria unei mine. (lat. porta). Poartă 2, s.f. Cadru format din două bare verticale unite la capătul de sus printr-o bară orizontală (de care se prinde o plasă), instalat pe terenurile de sport, în care se urmărește introducerea mingii sau a pucului la unele jocuri sportive (fotbal, handbal, hochei etc.). Poartă 3, s.f. Vale îngustă prin care o apă își deschide trecerea între două șiruri de munți, pas, trecătoare, defileu. Loc îngust între pereţii de stâncă ai vârfurilor de munte, prin care se trece pe alt versant. Poartă 4, s.f. (Înv.; în epoca suzeranității turcești asupra Țărilor Române) Reședința, curtea sultanului sau a…