Prosti 1, vb. IV. 1. (despre oameni) A-şi pierde puterea de gândire, inteligenţa, a deveni prost, a se tâmpi. A-şi pierde sau „a face să-şi piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci. Prosti 2, vb. IV. (Fam.) A induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înșela. (din prost). Prosti 3, vb. IV. (Pop.) A cerşi. (din sl. prostit „a ierta“).