Susure 1, s.n…pl. (sg. susur). Zgomot continuu, monoton, lin, ușor şi plăcut produs de curgerea unei ape; murmur. (din susura derivat regresiv). Susure 2, vb. a susura; conj. pz. 3.sg. şi pl.: „Seara, când frun-zele abia îndrăznesc să susure timid, la o adiere nesimţită, copa-cul îmi părea că suspină.“ (C. Petrescu).