Tăbăcit 1, s.n. Tăbăcire. (v. tăbăci). Tăbăcit 2, adj. (despre piele) Care a fost transformat cu ajutorul tananţilor într-un produs moale, suplu, impermeabil, elastic și rezistent la uzură; (Fig., despre pielea omului) Ars de soare şi de vânt, bătătorit de muncă. (v. tăbăci).