Tavan 1, tavane, 1. Suprafața inferioară a planşeului superior dintr-o încăpere; plafon. 2. Partea superioară a unei excavații miniere. (din tc. tavan). Tavan 2, s.n. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei. Tavan 3, s.n. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii.