Ţiglă 1, ţigle, s.f. Piesă de argilă, de sticlă, de mortar, de ciment, în formă de placă, folosită la învelit casele. (din scr. cigla). Ţiglă 2, s.f. (Reg.) Vergea de lemn sau de metal ascuţită la un capăt, în care se înfige carnea pentru a o frige; frigare. (cf. germ. Zacke).