Timar 1, timari, s.m. (Reg.) Ţăbăcar. Timar 2, timaruri, S.n. (Înv., mai ales la pl.) Laturi de pământ date temporar recruților otomani în schimbul prestării serviciului militar. (din fr. timares).
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Timar, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Timar.
