Tinde 1, s.f., pl. (sg. tinda) Încăpere mică situată la intrarea în casele ţărăneşti; (Înv.) Coridor, galerie; Pronaos. (lat. tenda < tendere). Tinde 2, vb. III, intranz. A-și îndrepta năzuinţele sau activitatea spre atingerea unui obiectiv; a aspira, a năzui. (din fr.tendre, lat. tendere, după întindere).