Uric 1, urice, s.n. (Înv. și arh.) 1. Posesiune de veci, dobândită prin donaţie domnească sau prin cumpărare și care se poate transmite prin moștenire. 2. Act de proprietate; (P. ext.) Orice document, hrisov. (din magh. 6rok). Uric 2, adj. (În expr.) Acid uric. = acidul organic care se găsește în sânge și în urină, rezultând din arderea proteinelor. (din fi. urique).