Vorbitor 1, -oare, adj. Care vorbește; care folosește limbajul articulat. (din vorbi +-tor). Vorbitor 2, s.m., f. Orator, conferenţiar. Vorbitor 3, s.n. Cameră specială destinată întrevederilor dintre o – persoană aflată într-un cămin, internat, penitenciar etc. și cineva venit din afară.