Primul dicționar de omonime în limba română
Vioară 1, -re, adj. (despre ape curgătoare) Limpede, cristalin. (probabil lat. vivula – vivus). Vioară 2, -re, s.f. (Bot.; reg.) Toporaş. (lat. viola). Vioară 2, viori, s.f. Instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanţă cu patru coarde, care vibrează când sunt atinse cu arcușul; violină. (cf. it. viola).
Vintre 1, s.f. 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (la pl.) Măruntaie. (lat. venter, -is). Vintre 2, s.f. Dizenterie; diaree.
Vine 1, s.f. pl. (sg. vână) 1. Vas sanguin de diferite mărimi, care duce sângele de ia organe şi țesuturi la inimă; venă. 2. Filon. (lat. vena). Vine 2, vb. a veni, ind.pz., pers.3, sg.: „Oastea leșească vine spre cetate“. (Alecsandri); „Din codri noaptea vine pe furiș.“ (Coşbuc).
Vinărici 1, s.n. Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. (din vin +-ărici). Vinărici 2, s.m. (Pop.) Podgorean.
Vin 1, vinuri, s.n. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de struguri. (lat. vinum). Vin 2, vb. a veni; ind.pz., pers. 1 sg., 3pl.: „Trifon văzându-i că vin asupra casei lui, porunci bâtei să iasă înainte“. (Reteganul); „De sus din Humulești vin vânătorii Neamţului“.
Viitor 1, s.n. 1.Timpul care urmează prezentului. 2. Perspectivă (Loc. adv.) Pe (sau în) viitor = de acum înainte; (Loc. adj.) De viitor, cu viitor = cu perspective frumoase; (Expr.) A avea Viitor = a avea șanse de succes. (din veni +-tor). Viitor 2, -oare, adj. Care va veni de aici înainte. (din veni +-tor).
Vigonie 1, -ii, s.f. Specie sălbatică de lamă cu lâna mătăsoasă. (din fr. vigogne). Vigonie 2, s.f. Fir textil obținut dintr-un amestec de lână cu bumbac de bună calitate sau din bumbac pur.
Viespar 1, -e, . Cuib de viespi; (Fig.) Mulume de vietăți care mișună. (din viespe). Viespar 2, -i, s.m. Pasăre răpitoare de mărimea unei găini, cu penajul brun, care se hrănește cu insecte (în special cu albine și viespi). (din viespe).
Vier 1, -i, s.m. (Rar) Podgorean, viticultor; îngrijitor, păzitor de vie. (din vie +-ar). Vier 2, -i, s.m. Porc necastrat; porc mistreţ masc’ .. (lat. verres).
Vie 1, vii, s.f. 1. Teren plantat cu viță; plantație de viță. 2. Viţă. (lat. vinea). Vie 2, adj. Care este în viaţă. (lat. vivus, viva). Vie 3, vb. a veni; conj.pz.., pers. 3, sg. şi pl.: „Face semn dracului cu mâna să vie după el.“ (Creangă); „Vie străinul ce cântă afară. (Bolintineanu).
Vid 1, -ă, adj. Care nu conţine nimic; care nu conţine aer sau alt gaz. (Fig.) Lipsit de orice gânduri, de orice idei. (din fr. vide). Vid 2, s.n. Spaţiu lipsit de orice corp material sau în care particulele materiale existente sunt extrem de rarefiate.
Vibrator 1, -oare, adj. Care vibrează, vibrant. (din vibra +-tor). Vibrator 2, s.n. Aparat care produce oscilaţii (electromagnetice, mecanice etc.). (din vibra +-tor).
Viai 1, prep. (indică o rută, un itinerar). Pe drumul, pe direcţia; (trecând) prin… (din lat., fr. via). Via 2, vb. [., intranz. (Livr.) A avea viaţă, a trăi, a vieţui. (despre sentimente, atitudini etc.) A dura, a dăinui. (lat. vivere).
Vexil 1, s.n. 1. Însemnele, steagul unei cohorte în armata romană. 2. Steag al unui neam, pavilion. (din lat. vexillum, cf. fr. vexille). Vexil 2, s.n. 1. Trupă orânduită într-un anumit corp. 2. Steag al unui neam, pavilion. Vexil 3, s.n. Petală superioară a florilor, leguminoaselor, care formează steguleţul. (din fr. vexille).
Vetrice 1, s.f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă, cu flori galbene-aurii dispuse în corimb. (cf. scr. vrati€). Vetrice 2, s.f. (Entom.) (Reg.) Efemeră.
Veste 1, s.f., pl. (sg. vestă). Veșmânt scurt, fără mâneci și fără guler, purtat de bărbaţi sub haină şi de femei peste bluză. (din fr. veste). Veste 2, vești, s.f. Ştire. Informaţie. (din sl. vesti).
Verzişoară 1, verzișoare, s.f. 1. Diminutiv al lui varză 2. (Îht.) Boiştean. (din varză +-ișoară). Verzişoară 2, adj.f. Diminutiv al lui verde. (din verde +-ișoară).
Versiune 1, -ni, s.f. Traducere a unei opere literare sau științifice dintr-o limbă în alta. (din fr. version). Versiune 2, s.f. Fiecare dintre formele unui text care a suferit modificări (în raport cu o formă considerată de bază). Versiune 3, s.f. Manieră (personală) de a prezenta, de a interpreta o întâmplare, un fapt, o afirmație. Versiune 4, s.f. Manoperă care constă în schimbarea poziţiei fătului în uter pentru a facilita nașterea.
Veronică 1, s.f. Plantă erbacee care creşte prin pajiști și păduri, întrebuințată în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; (Pop.) Iarba-șarpelui. (din fr. Veronique). Veronică 2, s.f. (Bis.) Imagine a lui Christos imprimată pe o batistă; batistă pe care este imprimat chipul lui Christos. (din it. Veronica, cf. Veronica, numele femeii care, potrivit legendei biblice, a şters faţa lui Christos în timpul calvarului). Veronică 3, s.f. Denumire dată capei toreadorului care poartă imaginea lui Christos). Figură în cursul căreia toredorul face să treacă taurul pe lângă el. (din fr. Veronique, cf. sp. Veronica).
Vernisa 1, vb. A acoperi un tablou cu vernis. (din fr. vernisser). Vernisa 2, vb. A face un vernisaj, a deschide, a inaugura (0 expoziție). (din vernisaj).
Verde 1, adj. 1. Care are culoarea frunzelor, a ierbii sau, în general, a vegetației proaspete de vară. 2. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între galben și albastru, care este aceea a frunzelor, a ierbii fragede. 3. (despre plante sau părți ale lor) Plin de sevă, care nu s-a uscat; viu. (lat. vir(i)dis). Verde 2, adj. 1. (despre legume și fructe). Care nu a ajuns la deplină maturitate; crud, necopt. 2. (despre piei) Care nu a fost prelucrat tăbăcit; brut. Verde 3, adj. (despre oameni) Voinic, viguros; curajos, îndrăzne 1 (Adesea adverbial) A spune Verde = a spune adevărul de-a dreptul, fără menajamente.
Venit 1, venituri, s.n. Totalitatea mijloacelor materiale sau bănești care revin cuiva în procesul repartiției. Ceea ce obţine cineva din desfăşurarea unei activități. (v. veni). Venit 2, 1.s.m. și f. (În expr.) Nou venit = persoană sosită de curând. 2. s.n. Sosire (În expr.) Bun venit = bun sosit. (v. veni).
Veni 1, vb. A se deplasa, u se apropia de un loc; (P. ext.) A merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc; a intra (în locul sau în spațiul unde se află vorbitorul). (at. venire). Veni 2, vb. (despre încălțăminte, îmbrăcăminte) A se potrivi; (P. exil.) A-i şedea cuiva bine (sau rău). Veni 3, vb. A-i reveni sau ai se cuveni cuiva ceva (de drept, printro împărțeală etc.)
Venetic 1, -ă, s.m., f. (Adesea peior.) Persoană venită undeva din alte locuri și considerată străină în locul unde s-a stabilit. (din ngr. ven€tikos). Venetic 2, s.m. Veche monedă venețiană de aur, care a circulat în trecut și în Țările Române. (din tc. venedik).
Velar 1, -ă, adj. (Sunet) care se articulează în partea posterioară a cavităţii bucale prin atingerea sau prin apropierea rădăcinii limbii de vălul palatului. (din fr. ve/aire). Velar 2, -i, s.m. Muncitor sau marinar specializat în confecționarea și repararea velelor; marinar care execută manevra navelor sau a ambarcaţiunilor cu vele.
Vegetaţie 1, -ii, s.f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, zonă, țară etc., distribuite și asociate după anumite condiţii naturale; mulțime de plante. 2. Creștere, dezvoltare și întreținere a vieţii unei plante. (din fr. vegetation, lat. vegetatio). Vegetaţie 2, s.f. Excrescenţă care se formează, se dezvoltă pe corpul omului sau al animalelor; polip.
Vedetă 1, -te, Actor sau actriță care deţine un rol principal întrun spectacol, mai ales într-un film (şi se bucură de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent și popularitate; (P. ext.) Persoană care vrea să iasă în evidenţă, să epateze. (din fr. vedette). Vedetă 2, -te, s.f. Navă mică (de război) care navighează pe fluvii sau în apropierea litoralului, pe o rază redusă de acţiune. Vedetă 3, s.f. Rând dintr-un text, tipărit cu caractere mai groase, spre a fi scos în evidenţă de rest.
Vedere 1, -ri, s.f. Faptul de a vedea; percepere a imaginilor cu ajutorul văzului. (v. vedea). Vedere 2, s.f. 1. Privelişte, aspect, peisaj. 2. Fotografie înfățişând un peisaj. Carte poştală ilustrată. Vedere 3, s.f. (Mai ales la pl.) Părere, idee, concepţie, convingere.
Vecin 1, vecini, s.m. (Reg. şi inv.) Țăran aservit stăpânului feudal și obligat să-i facă acestuia prestații în muncă sau să-i dea contribuţii în natură ori în bani. (din vecini 2). Vecin 2, -ă, 1. adj. Care este, se află, șade alături, în apropiere de persoana care vorbeşte. 2. (sm. şi £). Persoană care se află în apropiere de cineva ori de ceva. (lat. vicinus)
Vâslă 1, -le, s.f. Unealtă de lemn cu care se conduce o ambarcaţie, formată dintr-o parte mai lată, care loveşte apa, și dintr-o coadă lungă de care ţine vâslașui; ramă, lopată. (din sl. veslo). Vâslă 2, s.f. Coardă de viță de vie cu câțiva ciorchini, care se păstrează pentru iarnă. (din bg. sveslo). Vâslă 3, s.f. Mănunchi de spice câte poate cuprinde mâna.
