Omonimele limbii române

Aici aveți lista cu toate omonimele limbii române

Definițiile și sensurile omonimului Vultur

Definițiile și sensurile omonimului Vultur

Vultur 1, -i, s.m. Numele mai multor păsări răpitoare de zi, mari, cu ciocul lung, ascuţit și coroiat, cu aripi lungi și cu picioare puternice, cu gheare tari, care se hrănesc cu animale vii și cu stârvuri. (lat. vultur).

Vultur 2, s.m. Stindard al legiunilor romane, înfățișând de obicei un vultur (1); figură simbolică reprezentând un vultur, pe stemele, monedele, pecețile sau steagurile unor țări.

Vultur 3, s.m. (Art.) Constelaţie boreală, situată la sud de constelația Lebedei și vizibilă vara.

Definițiile și sensurile omonimului Vulpe

Definițiile și sensurile omonimului Vulpe

Vulpe 1, -pi, s.f. Mamifer carnivor sălbatic de mărimea unui câine, cu blana roșcată, cu coada lungă și stufoasă, cu urechile ascuţite şi cu botul îngust; vulpoaică, blana aces- tui animal. (lat. vulpes).

Vulpe 2, s.f. (Reg.) Dar în bani sau în vin pe care, după datina de Ja nunţi, mirele, dacă este din alt sat, este obligat să-l dea flăcăilor din satul miresei.

Vulpe 3, s.f. Soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare roșiatică.

Vulpe 4, s.f. Ferestruică în acoperișul caselor țărănești, prin care iese fumul din pod.

Definițiile și sensurile omonimului Volum

Definițiile și sensurile omonimului Volum

Volum 1, e, s.n. 1. Spaţiu pe care îl ocupă un corp. 2. Masă de apă debitată de o fântână, de un i2vor, de un râu, de un fluviu. 3. Cantitate de bunuri economice; proporțiile unei activități. (din fr. volume, lat. volumen).

Volume 2, s.n. Forţă, intensitate, amploare a sunetelor emise de o voce sau produse de un instrument muzical.

Volum 3, -e, s.n. Carte (legată sau broșată) având în genere mai mult de zece coli pe tipar; fiecare dintre cărțile care alcătuiesc împreună o lucrare unitară; tom.

Definițiile și sensurile omonimului Volta

Definițiile și sensurile omonimului Volta

Volta 1, s.f. (Muz.) Semn de repetiție care arată măsurile finale ce irebuie să fie executate prima oară (prima volta) sau a doua oară (secunda volta); voltă. (din it. volta).

Volta 2, interj. (Mar.) Comandă pentru schimbarea direcției de deplasare a navei (în vânt, sub vânt). (it. voita, cf. fr. volte).

Volta 3, s.f. (Scrimă) Mișcare de rotaţie făcută pentru a evita Jovi-turile adversarului.

Definițiile și sensurile omonimului Volan

Definițiile și sensurile omonimului Volan

Volan 1, -e, s.n. 1. Piesă în formă circulară din mecanismul unui autovehicul, cu ajutorul căreia se dă vehiculului direcția voită. 2. Piesă în formă de roată, cu ajutorul căreia se acționează un anumit mecanism al unei mașini. (din fr. volant).

Volan 2, s.f. Fâșie de țesătură sau de dantelă încrețită sau plisată, care se aplică ca garnitură pe diferite obiecte de îmbrăcăminte femeiască, pe perdele, pe huse etc.

Definițiile și sensurile omonimului Viză

Definițiile și sensurile omonimului Viză

Viză 1, -ze, s.f. Menţiune specială făcută de o autoritate pe un act, pentru a-i da valabilitate. (din fr. visa).

Viză 2, -ze, s.f. Peşte asemănător cu cega, lung până la 2 m, cu botul scurt și rotunjit. (cf. rus. viz).

Viză 3, s.f. Linie formată din prelungirea razei vizuale printr-un aparat topografic până la un anumit punct de pe teren; (P. ext.) Linie trasată pe o planșetă și care unește locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. (din fr. vise, cf. viser = ochi).

Definițiile și sensurile omonimului Viță

Definițiile și sensurile omonimului Viță

Viţă 1, -țe, s.f. (Adesea determinat prin „de vie’“) 1. Nume dat mai multor plante perene cu rădăcina puternică, cu tulpina lipsită de susținere proprie, din care ies mlădițe cu cârcei agăţători, cu frunze mari, crestate adânc și cu fructele în formă de ciorchine, care se cultivă într-un număr mare de soiuri şi de varietăţi; vie. 2. Fiecare dintre lăstarele lungi și flexibile ale viței (1); (P. ext.) Curpen, vre). (lat. *vitea = vitis).

Viţă 2, s.f. (Pop.) 1. Şuviţă de păr. 2. Fiecare dintre firele, șuvițele etc. din care se confecționează, prin împletire sau răsucire, un obiect.

Viţă 3, s.f. (Fig.) Descendent, urmaș.