Toate omonimele care încep cu litera M

Toate omonimele limbii române care încep cu litera M.
Exemple de omonime care încep cu litera M.
Pe această pagină o să fii în stare să găsești fiecare omonim existent în limba română, care se începe cu litera M.

Definițiile și sensurile omonimului Material

Definițiile și sensurile omonimului Material

Material 1, -ă, adj. m, f. 1. Care aparţine realităţii obiective, existând independent de conștiință şi în afara ei; care e alcătuit din materie; palpabil, concret, real, faptic; fizic, trupesc. 2. Care constă în bunuri economice, care ţine de venit, care se referă la trai sau la întreținerea vieţii. (din fr. materiel, lat. materialis).

Material 2, -le, s.n. 1. Totalitatea materiilor prime sau semifabricate din care se pot face diverse bunuri. 2. Bun, produs. (din fr. matcriel, lat. materialis).

Definițiile și sensurile omonimului Matcă

Definițiile și sensurile omonimului Matcă

Matcă 1, mătci, s.f. |. Albie (minoră) a unei ape curgătoare, pat, făgaş. (Rar) Izvor al unei ape curgătoare. (din bg., scr. matka).

Matcă 2, s.f. (Fig.) Origine, obârşie, început, izvor; (Spec.) Loc de naştere; familie, neam din care se trage cineva.

Matcă 3, s.f. Parte a năvodului în care se strâng peştii când năvodul este tras din apă; matită.

Matcă 4, s.f. 1. Albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă; regină, mamă. 2. (Reg.) Stup de cel puţin un ân, care a roit o dată sau de mai multe ori; roi.

Matcă 5, s.f. Parte din foile unui chitanţier, bonier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părţile (sau foile) detașabile; cotor.

Definițiile și sensurile omonimului Mat

Definițiile și sensurile omonimului Mat

Mat 1, s.n. Situaţie în cadrul unei partide de şah în care regele uneia dintre părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârşitul partidei. (din fr. mat, germ. Matt). ‘

Mat 2, -ă, adi. 1. Care este fără luciu, fără strălucire; şters. 2. (despre sticlă sau despre obiecte de sticlă) (P. ext.) Care este lipsit de transparenţă. 3. Fără lumină; acoperit, împâclit. 4. (despre sunete) (Fig.) Care are rezonanţă slabă; surd, înfundat.

Definițiile și sensurile omonimului Masiv

Definițiile și sensurile omonimului Masiv

Masiv 1, -ă, adj. 1. Care se prezintă ca o masă unitară şi compactă. (despre obiecte) Care este format dintr-un material compact, fără goluri; plin; (P. ext.) Greu. 2. (despre fiinţe, construcţii etc.) Mare, solid, voluminos, greu; (P. ext.) Impunător, impresionant (prin dimensiuni). 3. Care este sau se produce în cantităţi mari, pe scară întinsă; amplu. (din fr. massif, germ. massiv).

Masiv 2, masive, s.n. Unitate de relief formată dintr-un grup de munţi sau de deauri (reunite în jurul unui vârf); (P. ext.) Munte.

Masiv 3, s.n. |. Arboret în care coroanele arborilor se ating. Grupare de arbori, de arbuşti sau de plante de același fel (făcută pentru a produce anumite efecte decorative).

Masiv 4, -e, s.n. (P. anal.) Bloc de beton sau de zidărie de dimenSiuni mari de care se leagă sau care Susține o construcţie. Masă mare de material solid; grămadă mare, morman. Partea cea mai compactă, cea mai mare dintr-un întreg.

Definițiile și sensurile omonimului Masă

Definițiile și sensurile omonimului Masă

Masă 1, mase, s.f. 1. Mulţime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune. 2. Îngrămădiri de elemente (de aceeaşi natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur scop. |

Masă 2, s.f. 1. (Fiz.) Cantitatea de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică (în raport cu volumul). 2. (Qur.) Totalitate a creditelor sau a datoriilor unui falit. (din fr. masse).

Masă 3, mase, sf. |. Mobilă formată dintr-o placă dreptunghiulară, pătrată sau rotundă, sprijinită pe unul sau mai multe picioare ȘI pe care se mânâncă, se scrie etc. 2. Ceea ce se mănâncă, mâncare, bucate |

Masă 4, s.f. (P. ext.) Prânz, cină, ospăț. 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte care seamănă cu o masă și se folosesc în diverse scopuri practice. (lat. mensa).

Definițiile și sensurile omonimului Marț

Definițiile și sensurile omonimului Marț

Marţ 1, s.m. (Învar.) (În expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) A bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau de altă între-cere, b) A întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depăşit categoric; c) A face sau a fi pus în situaţia să nu mai poată obiecta sau spune nimic. (din tc. mars).

Marţ 2, marțuri, s.n. (Pop.) 1. Martie. 2. Marţişor. (lat. martius [mensis]).

Definițiile și sensurile omonimului Martingală

Definițiile și sensurile omonimului Martingală

Martingală 1, martingale, s.f. Curea de la ham în formă de furcă, care nu permite calului să se ridice în două picioare. (din fr. martingale).

Martingală 2, s.f. Bară de metal în formă de suliță care se fixează dedesubtul bompresului la navele cu pânze.

Martingală 3, s.f. Procedeu dea ponta la jocurile de noroc, constând în dublarea mizei după o lovitură pierdută.

Definițiile și sensurile omonimului Marș

Definițiile și sensurile omonimului Marș

Marș 1, interj. 1. Cuvânt cu care se comandă pornirea unei unităţi militare sau a unui grup organizat. 2. Cuvânt cu care se gonește un câine.

Marş 2, -uri, s.n. 1. Mers, deplasare a unei unităţi militare sau a unui grup organizat; probă atletică de mers rapid pe distanţe lungi. 2. Compoziţie muzicală puternic ritmată, care adesea reglează cadenţa pasului unei formaţii. 3. Compoziţie literară în versuri, scrisă pentru a fi cântată pe o arie de marş. (din fr. marche, germ. Marsch).

Definițiile și sensurile omonimului Mare

Definițiile și sensurile omonimului Mare

Mare 1, mari, adj. 1. Care depășește dimensiunile obișnuite; 2. Care este în cantitate însemnată; 3. Care a depăşit copilăria; adolescent. 4. (despre unități de timp) De lungă durată, îndelung. 5. (despre căldură, lumină) Puternic, intens. 6. De valoare, important. 7. Care posedă calități excepționale. 8. Care ocupă un loc de frunte; Deosebit, ales, distins. (lat. mas, maris; sau cuv. autohton, cf. Breban, DGLR).

Mare 2, mări, s.f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafaţa pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; (P. ext.) Ocean; (Fig.) Suprafață vastă; întindere mare; imensitate; Mulţime (nesfârşită), cantitate foarte mare. (lat. mare, maris).

Definițiile și sensurile omonimului Marchiză

Definițiile și sensurile omonimului Marchiză

Marchiză 1, marchize, s.f. Soţie Sau fiică de marchiz. (din fir. marquise).

Marchiză 2, s.f. 1. Acoperiş (de sticlă) prins într-o armătură de fier Şi aşezat deasupra intrării principale a unei case în scopul protejării intrării de intemperii. 2. Încăpere cu (acoperiş și) pereţi cu numeroase geamuri, așezată la intrarea unei case. 3. Cabină pentru mecanic la locomotivele cu aburi.

Marchiză 3, s.f. Tip de inel de podoabă cu o montură de pietre de formă ovală.

Definițiile și sensurile omonimului Marcă

Definițiile și sensurile omonimului Marcă

Marcă 1, mărci, s.f. 1. Semn distinctiv aplicat pe un obiect, pe un produs etc., pentru a-l recunoaște; Tip, model, inscripţie; (Înv.) Stemă, blazon, emblemă. 2. (Fig. ) Semn distinctiv, particularitate. (din ngr. marka, fr. marque).

Marcă 2, mărci, s.f. Unitate monetară principală în unele ţări europene. (din germ. Mark).

Marcă 3, mărci, s.f. Nume dat în statul franc și în Germania medievală provinciilor de frontieră, aflate sub guvernare militară.

Marcă 4, mărci, s.f. Mic imprimat emis de stat și care, aplicat sau tipărit pe scrisori, pe unele caiete etc., servește drept plată anticipată a transportului poştal.

Definițiile și sensurile omonimului Marca

Definițiile și sensurile omonimului Marca

Marca 1, vb. 1. A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele. A imprima pe un obiect de metal prețios semnul oficial care îi garantează calitatea şi autenticitatea. (din fr. marquer, germ. markieren).

Marca 2, vb. 1. (Fig.) A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra. A scoate în evidență, a releva, a sublinia; a manifesta. A constitui o dovadă; a indica, a dovedi. 2. A delimita un teren, o suprafaţă etc. prin linii, semne; a însemna.

Marca 3, vb. |. (Sport) A obţine unul sau mai multe puncte într-o competiție, într-un joc; a înscrie. A supraveghea pe unul sau pe mai mulți jucători din echipa adversă pentru a-i împiedica să întreprindă ucțiuni ofensive sau să marcheze.

Definițiile și sensurile omonimului Mapă

Definițiile și sensurile omonimului Mapă

Mapă 1, mape, s.f. 1. Obiect de birou făcut din carton, din pânză, din piele etc. în care se ţin hârtii, foi volante etc.; dosar special în care se păstrează hârtii, desene,

Mapă 2 etc. 2. Servietă (plată), de obicei cu mai multe despărțituri. (din germ. Mappe).

Mapă 3, mape, s.f. (Astăzi, rar) Hartă geografică. (din lat., it. mappa, fr. mappe).

Definițiile și sensurile omonimului Manual

Definițiile și sensurile omonimului Manual

Manual 1, manuale, s.n. Care cuprinde noțiunile de bază ale ştiinţei, ale unei arte sau ale unei îndeletniciri practice; (Spec.) Carte de şcoală. (din fr. manuel. cf. lat. manualis, it. manuale).

Manual 2, -ă, adj. 1. Care este făcut cu mâna, de mână. (despre îndeletniciri, ocupații, profesiuni) Care se efectuează prin muncă fizică. 2. (despre oameni) Care execută lucrări de mână; (P. ext.) Care lucrează cu mâinile.

Definițiile și sensurile omonimului Manșon

Definițiile și sensurile omonimului Manșon

Manşon 1, manșoane, S.n. Accesoriu de îmbrăcăminte feminină, în formă cilindrică, deschis la ambele capete, confecționat din blană sua din stofă vătuită şi folosit pentru a apăra mâinile de frig. (din fr. manchon).

Manşon 2, -oane, s.n. Piesă în formă de inel sau de ţeavă scurtă, care serveşte la îmbinarea a două țevi, bare etc.; parte lărgită de la capătul unui tub, care servește la îmbinarea acestuia cu alt tub.

Manșon 3, s.n. Bucată de cauciuc care se introduce între camera şi anvelopa unei roţi de automobil, de motocicletă etc. pentru a proteja camera. Înveliş de protecție (de formă inelară) în care se îmbracă mânerul sau altă parte a unor obiecte.

Manşon 4, s.n. (Bot.) Membrană protectoare a seminţei, a tulpinii etc.

Definițiile și sensurile omonimului Manșetă

Definițiile și sensurile omonimului Manșetă

Manșetă 1, manşetă, s.f. ]. Partea de jos a mânecii unei cămăşi (bărbătești) sau a unei bluze; bandă (detașabilă) aplicată la partea de jos a unei mâneci. Marginea de jos, răsfrântă, a pantalonilor. Porţiune de la începutul unui ciorap tricotat, lucrată de obicei ca un elastic. 2. Gamitură de piele sau de cauciuc în formă de inel sau de cilindru, care Serveşie la etanşarea unor deschideri. (din fr. manchette, germ. Manschette).

Manșetă 2, Tex: scurt tipărit cu alt caracter de literă pe prima pagină a unui ziar sau într-o publicaţie periodică, la începutul unui articol, care conţine în rezumat o ştire importantă din cuprinsul ziarului sau ideea principală, nota originală din cuprinsul articolului. Manşetă bibliografică = indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicaţiei periodice, cuprinzând dateJe necesare identificării sau citării periodicului respectiv. Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă. (P. ext.) Spaţiu rezervat acestor texte.

Definițiile și sensurile omonimului Manifest

Definițiile și sensurile omonimului Manifest

Manifest 1, -ă, adj. Vadit, clar, evident, indiscutabil. Care a fost declarat, exprimat în mod categoric, fâţiș. (din lat. manifestum, fr. manifeste).

Manifest 2, s.n. Declaraţie prin care şeful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literară etc. îşi fac cunoscute, în mod public programul, hotărârile, concepliile, intenţiile etc.: text cu conținut politic, răspândit pentru a detennina acțiuni imediate. (din lat. manifestum, fr. manifeste).

Manifest 3, -ă, adj. (Adesea adverbial) Vădit, clar, evident; indiscutabil. Care a fost declarat, exprimat în mod categoric; fâşiş.