Ajunge 1, vb. III. A atinge un punct, o limită. (lat. adjungere). Ajunge 2, vb. III. A fi în cantitate suficientă.
Ai 1, interj. Exclamaţie care exprimă: durere, spaimă, uimire, ameninţare. 2. (Fam.) Exclamaţie cu sens interogativ. 3. Interj. Var. A lui hai. Ai 2, ai, s.m. (Reg.) Usturoi. (lat. alium). Ai 3, s.m. (Zool.) Mamifer arboricol de talie mică, cu capul acoperit cu o blană moale cenușie, care trăieşte în America de Sud şi în sudul Madagascarului. (din fr. ai <cuv. tupi). Ai 4, (Reg.) s.m., pl. (sg. an). Ani. (lat. anni). Ai 5, art. posesiv-genitival, m.pl.: ai mei, ai casei. Ai 6, vb. a avea; 1. ind. pz., pers. 2. sg.: tu ai; 2. auxiliar, în Componenţa ind. pf. compus, pers. 2 sg.: tu ai avut și a cond.-optativ, pz. 2, sg.: tu ai scrie. 3. imperativ, pers. 2 sg. Ai 7, (Reg.), vb. a ai. A găti cu usturoi, a da gust de usturoi unei mâncări.
Agrement 1, s.n. Plăcere, distracţie. (din fr. agrement). Agrement 2, s.n. Consimţământul dat de un stat pentru numirea unei persoane ca şef de misiune diplomatică sau consul al unui stat străin.
Agregat 1, agregate, s.n. Grup de mașini care lucrează împreună pentru realizarea unei operaţii tehnice. (din rus. agregat). Agregat 2, s.n. Material mineral sau organic, alcatuit din granule sau fâșii, care intră în compozitia betoanelor, mortarelor sau a altor materiale aglomerate cu un liant. Agregat mineral = concreştere de minerale în diferite formaţii naturale. (din fr. agregat). Agregat 3, agregati, s.m. (ieşit din uz) profesor agregat = profesor universitar care funcţionează pe lângă o catedră condusă de alt profesor. (din fe. agreg€)
Agonic 1, -ă, adj. Referitor la agonie. (din it. agonale). Agonic 2, -ă, adj. (Fiz.) Curbă agonică = linie de declinaţie magnetică zero; agonă. (cf. germ. agonisch).
Agitator 1, -oare, s.n. Dispozitiv care serveşte la organizarea unui amestec de substanţe. (din fr. agitateur). Agitator 2, -ori, s.m. Persoană care face agitaţie politică. (din agita).
Aghesmui 1, vb. IV. (Bis.) A stropi cu agheasmă. (din agheasmă). Aghesmui 2, vb. IV. (Fig.) A se îmbăta. Aghesmui 3, vb. IV. A bate, a lovi (tare).
Agheasmă 1, s.f. (Bis.) Apă sfințită. (din ngr. agiasma) Agheasmă 2, s.f. (Fig., fam.) Băutură alcoolică.
Agent 1, agenți, s.m. Reprezentant oficial al unui stat, al unei instituții, organizații etc., având anumite atribuţii. (din fr. agent, lat. agens, -ntis). Agent 2, -ţi, s.m. Factor activ, care provoacă sau influențează un fenomen fizic, chimic etc.; Agent patogen = microorganism (microb, virus) care poate pătrunde într-un organism, provocând manifestări patologice.
Agatei 1, s.f., pl. (sg. agată); Literă tipografică cu corpul de 5,16 puncte. (din fr. agate). Agate 2, s.n. pl. (sg. agat). Varietate cristalină de silice cu benzi divers colorate, folosită ca piatră semipreţioasă. (din fr. agate).
Afundă 1, adj.f. Adâncă. Afundă 2, vb. afunda; ind.pz., 3, sg. şi pl: Grădinile se afundă în fluvii de frunziș. (Dragomir).
Afund 1, -ă, adj. 1.Adânc 2. adv. La o distanță (relativ) mare în adâncime; departe, adânc: A (se) da afund = a (se) cufunda întro apă. (din a’+ fund). Afund 2, afunduri, s.n. Adâncime. (din afunda, derivat regresiv).
Afuma 1, vb. |. 1. A expune un aliment la fum pentru a-l conserva. 2. A umple cu fum o încăpere pentru a distruge anumite insecte. 3. (despre mâncăruri) A căpăta gust și miros neplăcut de fum. (lat. affumare). Afuma 2, vb. I. (Fig., fam.) A se îmbăta ușor.
Afla 1, vb. Î. A lua cunoştinţă, a căpăta veşti sau informaţii des pre ceva; a auzi o veste, o noutate. (lat. afflare «a sufla spre ceva»). Afla 2, vb. L. A găsi, a descoperi ceva; a se găsi într-un loc sau întrO Situaţie oarecare.
Afix 1, =, s.n. Număr generic pentru prefixe, sufixe și infixe. (din fr. affixe, lat. affixus „ataşat“). Afix 2, s.n. (Mat.) Punct care reprezintă un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene.
Afină 1, s.f. (Fem. lui afin). Fructul comestibil al afinului. Afină 2, s.f. Rudă prin alianţă. (din lat. affinis).
Afin 1, – ini, s.m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze ovalalungite, cu flori de culoare rozdeschis și cu fructe comestibile. (vaccinium myrtillus). (et.nec.) Afin 2, -ă, s.m., f. Rudă prin alianţă. (din lat. affinis).
Aferent 1, -ă, adj. 1. În legătură, dependent de ceva. 2. Cuvenit, care revine cuiva. (din fr. afferent). Aferent 2, -ă, adj. (Anat.) Care aduce ceva la un organ; vase aferente, nervi aferenţi. (din fr. afferent, lat. affere «a aduce»).
Afecţiune 1, -uni, s.f. Simpatie, prietenie, atașament faţă de cineva. (din fr. affection, lat. affectio, -Onis). Afecţiune 2, s.f. Boală, stare patologică a unui organ
Afectare 1, -ări, s.f. Acţiunea de a afecta. (v. afecta!). Afectare 2, -ări, s.f. Faptul de a (se) afecta. (v. affecta?).
Afecta 1, vb. |. A destina o sumă de bani, o cantitate de mateiale etc. unui anumit scop. (din fr. affecter). Afecta 2, vb. |. |. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească; a se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere. 3. A prejudicia, a leza. (din fr. affectern).
Aer 1, s.n. Î. Amestec de gaze care alcătuiesc straturi inferioare ale atmosferei şi care este absolut necesar vieţii aerobe. 2. Văzduh, atmosferă. 3. Înfăţişare, aspect, expresie. (din lat. aer, aeris). Aer 2, aere, s.n. |. Bucată de stofă sau de pânză, de obicei pictată sau ţesută cu imaginea lui Cristos mort, cu care se acoperă vasele liturgice. 2. Epitaf. (din ngr. aer)
Adunare 1, -ări, s.f. l. Acţiunea de a se aduna; întrunire a mai multor persoane în scopul discutării unor probleme de interes comun. 2. Operaţie aritmetică prin care se totalizează mai multe numere într-unul singur. (v. aduna). Adunare 2, s.f. Organ reprezentativ constituit după norme dinainte fixate și capabil să ia anumite hotărâri.
Aduce 1, vb. III. 1. A lua un lucru cu sine şi a veni cu el undeva sau la cineva). 2. A apropia ceva de sine. ( lat. adducere). Aduce 2, vb. III. 1. A da, a produce. 2. A semăna (puţin) cu cineva.
Adresa 1, vb. |. 1. A se îndrepta cu vorba către cineva (pentru a-i pune o întrebare). 2. A înainta o cerere unei instituţii, unei autorităţi. (din fr. adresser). Adresa 2, vb. |. A scrie adresa pe o scrisoare.
Adormi 1, vb. A trece ( sau a face pe cineva să treacă) la starea de somn. A adormi. ( lat. addormire). Adormi 2, vb. (Fig.). A potoli, a alina. Adormi 3, vb. (Bis.). A muri.
Administra 1, vb. |. A conduce, a gospodări (o întreprindere, o instituţie etc). (din fr. administrer, lat. administrare). Administra 2, vb.l. A da unui bolnav un anumit medicament.
Aditiv 1, -ă, adj. (mat.) Referitor la operaţia de adunare. (din fr. additif). Aditiv 2, s.n. Substanţă care se adaugă la un ulei minerat pentru a-i ameliora proprietăţile sau pentru a obține noi calităţi.
Adânc 1, -ă, adj. 1. (despre ape, vase etc.) Al cărui fund este departe de suprafață, de marginea de sus. (și adv.) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală); vast, întins; (Fig.) Puternic, intens, profund; (Muz.) Grav. (lat. aduncus). Adânc 2, adâncuri, s.n. Parte adâncă, adâncime; străfund.
Adagioi 1, adv. (Indică modul de executare a unei bucâți muzicale) În tempo lent, rar. (din it. adagio). Adagio 2, s.n. (Parte dintr-o) compoziție muzicală care se cântă într-un tempo lent; Prima parte lentă, executată de doi solişti, întrun balet clasic.
