Bâzoi 1, s.m. (Pop.) Coarda cu timbrul cel mai jos al unor instrumente muzicale. (din bâz +oi). Bâzoi 2, s.m. (Reg.) Viespe. (din bâz +oi).
Bătut 1, -ă, adj. Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. (din bate). Bătut 2, -e, s.n. Batere. (v. bate). Bătut 3, -ă, adj. (despre flori, plante). Involt. Bătut 4, -ă, adj. (despre ţesături, tricotaje). Care este ţesut foarte strâns; des. Bătut 5, -ă, |. 1. Adj. (despre ființe) Care este sau a fost lovit, care a suferit lovituri. 2. (despre o cale, un drum etc.) Pe care se umblă mult; bătătorit. 2. s.f. Numele mai multor dansuri populare; melodia după care se execută uceste dansuri. (v. bate). Bătut 6, -ă, adj. (despre un drum) Batătorit; pe care se umblă mult.
Bătătură 1, -uri, s.f. Teren batătorit (în faţa casei); ogradă, curte. (lat. battitura). Bătătură 2, -uri, s.f. Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. Bătătură 3, s.f. Băteală.
Bătătorit 1, s.n. Faptul de a bătători. (v. bătători). Bătătorit 2, -ă, adj. 1. (despre teren) Care a devenii tare și neted; bătut, bătucit, tasat. 2. (despre palme sau mâini) Cu bătături. (v. bătători).
Bătător 1, -oare, s.m. Îl. Băţ, lopăţică (împletită) în formă de palmă etc., cu care se bat covoare, perne etc. Pentru a’le curăța de praf. 2. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna, ca să se aleagă untul. 3. Parte a meliţei pe care se așază transversal “inul sau cânepa, spre a fi melițate. 4. Scândură dreptunghiulară, care servește la tasarea pământului semănat din grădină. (din lat. batt(u)atoriurn). Bătător 2, -oare. Adj (În expr.) Bătător la ochi = izbitor, care atrage atenţia în mod flagrant. (din bate+-ător).
Bătaie 1, -ăi, s.f. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. 2(.Inv.) Luptă, bătălie. (lat. bart(u)alia). Bătaie 2, -ăi s.f. 1. Zgomot (ritmic) produs de un motor sau de un mecanism în funcție; fiecare dintre zvâcnirile inimii sau ale pulsului. Bătaie 3, s.f. Distanţă până la care poate ajunge un proiectil, o săgeată etc.; (P ext.) Distanţă până la care poate ajunge vederea. Bătaie 4, s.f. (Reg.) Lătrat (scurt și ritmic) al câinilor.
Bărdacă 1, -ce, s.f. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). (din bardac). Bărdacă 2, -ce, s.f. Varietate indigenă de prune, lunguieţe și puţin strangulate spre coadă.
Bărdac 1, -ce, s.n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. (din tc. bardak). Bărdac 2, -ci, s.m. Varietate indigenă de prun.
Bănuţ 1, -ţi, s.m. Diminutiv al lui ban; monedă de valoare sau de dimensiune mică. (din ban+-uf). Bănuţ 2, s.m. Germenul oului fecundat. Bănuț 3, s.m. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; bănuţel.
Bănişor 1, -ori, s.m. Diminutiv al lui ban (1). (din ban (l)+-ișor). Bănişor 2, -ori, s.m. Boier subaltern al banului. (din ban (2)+ișor).
Bănesc 1, -ească, adj. De bani, în bani, relativ la bani. (din ban (Iyr+-esc), Bănesc 2, -ească, adj. De ban; al băniei. (din ban (2) + -esc)
Băni 1, vb. IV, (Înv.) 1. A face ban pe cineva. 2. A funcționa ca ban. (din ban). Băni 2, vb. IV, (Înv.) 1. A trata pe cineva. 2. A face mizerii cuiva.
Băncuţă 1, -ţe, s.f. Diminutiv al lui bancă (1). (din bancă (1)+.uțâă).. Băncuţă 2, -țe, s.f. Monedă mică de argint din trecut, în valoare de 50 de bani; firfiric; (Înv.si reg.) Monedă de mică valoare; (la pl.) Bani, parale. (din germ. bankozettel).
Bălos 1, -oasă, adj. Cu bale, (despre vin, zeamă de varză etc.) Care s-a îngroșat. (din bale + – os). Bălos 2, s.m. (Iht., reg) Pește asemănător cu roșioara; băbușcă.
Băligar 1, băligare, s.n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă şi paie, folosit ca îngrășământ și combustibil. (din baligă + -ar). Băligar 2, s.m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă.
Bălăbănit 1, s.n. Faptul de a (se) bălăbăni. (v. bălăbâni). Bălăbănit 2, -ă adj. (despre mers) Legănat, şovăitor. (v. bălăbâni).
Bălaie 1, adj.f. Blondă. (din bă] +ai). Bălaie 2, s.f. Varietate de struguri.
Băieţel 1, <i, s.m. Diminutiv al lui băiat. (din băiat+-e]). Băieţel 2, -ei, s.m. (la pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care creşte prin fânețe şi păşuni.
Băieşiţăi 1, -ţe, s.f. Femeie care servește la o baie publică. (din băieș + -iţă). Băieşiţă 2, -ţe, s.f. (Reg.) 1. Soţie de băieș 2. Femeie care lucrează într-o mină. (băieș+ -iță).
Băieș 1, -i, s.m. Persoană care face servicii într-o baie publică. (din baie + aș). Băieș 2, -i, s.m. Miner. (din baie +-aȘ).
Băi 1, vb. IV, refl. (Rar) A face baie. (din baie). Băi 2, vb. IV, intranz. (Seg) A lucra într-o mină (de aur). (din baie).
Băcan 1, s.n. Lemn de culoare al unui arbore exotic, din care se obține, prin fierbere, un colorant roșu. (din tc. bakam). Băcan 2, -ni, s.m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. (din tc. bakka)).
Bazin 1, -ne, s.n. 1. Rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit din diferite materiale pentru colectare sau păstrare de lichide. 2. Rezervor de apă amenajat pentru înot sau alte sporturi. 3. Parte a unui pori unde staționează vasele. (din fr. bassin). Bazin 2, s.n. 1. Regiune delimitată de albiile tuturor afluenților unui râu sau ai unui fluviu. 2. Regiune geografică bogată în zăcăminte de minereuri, în special de cărbuni. Bazin 3, s.n. (Anat.) Cavitate situată în partea inferioară a abdomenului și constituită din oasele iliace; pelvis.
Bază 1, -ze, s.f. Partea de jos pe care se sprijină un corp, un edificiu etc.; ceea ce formează temeiul, elementul fundamental a ceva. (din fr. base). Bază 2, s.f. Loc cuprinzând oamenii, mijloacele materiale şi instalaţiile necesare pentru o anumită activitate. Bază 3, s.f. (Chim.). Substanţă care, în soluţie apoasă, albăstrește hârtia roşie de turnesol, iar în reacţie cu un acid formează o sare.
Baterie 1, -ii, s.f. Subunitate de artilerie compusă din patru, șase sau opt tunuri cu mijloacele de tracţiune, utilajul și personalul necesar. (din fr. batterie). Baterie 2, -ii s.f. Ansamblul elementelor de percuție (într-o orchestră). Baterie 3, s.f. Vas cu gheaţă în care se află sticle cu băutură. (P. ext.) Un litru de vin și o sticlă de sifon luate împreună. Baterie 4, -ii, s.f. Reunirea mai multor elemente producând electricitate.
Bate 1, vb. A (se) lovi, a (se) izbi repetat şi violent; a atinge, a lovi; a se lupta, a se război; a palpita, a zvâcni. (lat. batt(u)ere). Bate 2, vb. 1. (despre vânt) A sufla; 2. (despre ploaie, grindină etc.) A cădea; 3. (despre culori) A se apropia de…, a avea o nuanţă de… 4. A emite sunete ritmice care indică ceva; a transmite ceva.
Batcă 1, -ce, s.f. (Reg.) Nicovală mică pe care cosaşul își ascute coasa, bătând-o cu ciocanul. (et. nec.). Batcă 2, -ce, s.f. (Reg.) Un fel de capcană folosită la prinderea rozătoarelor mici. (et. nec.). Batcă 3, -ce, s.f. Peşte mic, asemănător cu plătica, verde-albăstrui pe spate şi argintiu pe abdomen. (din ucr. babka). Batcă 4, s.f. (Reg.) Pelican, babiţă.
Batal 1, -i, s.m. Berbec castrat în vederea îmbunătățirii calităţii cărnii și a lânii. (cf. tc. battal „netrebnic“). Batal 2, -e, s.n. Groapă de depozitare a țițeiului, a noroiului rezultat prin săpare sau a diverselor reziduuri de fabricaţie din industria petrolului. (et. nec.).
Basc 1, -ă. 1. S.m., f. Persoană originară din Ţara Bascilor, regiune așezată în Pirinei, între Franţa şi Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (2); privitor la basci. (2). (din fr. basque). Basc 2, s.n. Var. a lui bască, băști, s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. (din fr. [beret] basque).
Bas 1, bași, s.m. Vocea bărbătească cea mai gravă; cântăreț care are o astfel de voce. (din it. basso, fr. basse). Bas 2, -uri, s.n. Instrument care are cel mai grav sunet dintr-o categorie de instrumente.
