Deliu 1, -ie, adj. (Înv.) Furios, nebun, vehement. (din tc. deli). Deliu 2, delii, s.m. (Înv.) 1 ( ostaş din cavaleria ușoară, de elită turcă; soldat din garda domnească. Deliu 3, (Om) voinic, viteaz, îndrăzneț.
Delfin 1, -i, s.n. Mamifer marin cu corpul în formă de fus, care atinge mărimea de trei m, cu botul alungit, prevăzut cu numeroși dinți conici şi care trăieşte în grupuri compacte în toate mările. (din lat. delphinus, it. delfino) Delfin 2, s.n., art. Constelaţie din emisfera boreală, în vecinătatea Căii-Laptelui. Delfin 3, s.n. Procedeu tehnic de înot. Delfin 4, S-m. 1. Titlu feudal purtat de unii conți din Franţa. 2 Iutlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Franţei, moștenitorul prezumtiv al tronului (şi suzeran al provinciei Dauphin€). (din delfin! după fr. dauphin). i
Degresor 1, -i, s.m. Persoană care degresează. (din fr. depraisseur). Degresor 2, -oare, s.n. Aparat cu care se face degresarea anumitor materiale. (din fr. degraisseur).
Degradator 1, -oare, adj. Degradant. Degradator 2, -oare, s.n. Hârtie neagră decupată astfel încât să permită obținerea unei imagini cu anumite contururi la copierea filmului. (din fr. degradateur).
Degetar 1, -re, s.n. Căpăcel din metal sau din material plastic, care se poartă la cusut în degetul cu care se împinge acul, pentru a-l feri de înțepături. (din deget + – an). Degetar 2, s.n. Plantă erbacee veninoasă, cu frunze acoperite cu peri moi, cu flori galbene sau roșii purpurii.
Deflector 1, -oare, s.n. 1. Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcţiei unui curent de fluid. 2. Dispozitiv pentru ventilaţia naturaJă din încăperi. (din fr. deflecteur). Deflector 2, -oare, adj. Care servește la producerea deflexiunii. (din fr. deflecteur)
Defect 1, -e, s.n. Lipsă, scădere, imperfecţiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, deranjament, stricăciune. Ceea ce nu este conform anumitor reguli. (din lat. defectus, germ. Defekt). Defect 2, -ă, adj. Care s-a defectat, s-a stricat; care are un defect. (din lat. defectus, germ. Defekt).
Decroşa 1, vb. A desprinde ceva care a fost agăţat. (din fr. decrocher). Decroșa 2, vb. A ieşi din regimul normal de funcţionare, în urma pierderii vitezei.
Decora 1, vb. A împodobi o clădire sau o cameră cu ornamente, zugrăveli etc. (din fr. decorer, lat. decorare). Decora 2, vb. A acorda cuiva o decorație.
Decimal 1, adj. (Rar) Zecimal. (din fr. decimal). Decimal 2, s.n. Basculă în care echilibrarea greutăților corpurilor se realizează cu greutăţi — etalon de zece ori mai mici. ( din fr. decimal).
Decar 1, -i, s.m. Unitate de măsură pentru suprafețele de pământ, egală cu zece ari. (din deca+-ar). Decar 2, -i, s.m. Carte de joc marcată cu cifra zece. (din ngr. dekari).
Debita 1, debitez, vb. I. Tranz. A înscrie o sumă în debitul2 unui cont. – Din fr. débiter. Debita 2, A vinde marfă cu amănuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc. ♦ Fig. A spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama. ♦ (Depr.) A spune minciuni. 3. A tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea sau prelucrarea lui ulterioară. – Din fr. débiter.
Debit 1, -te, s.n. Tutungerie. (din fe. debio). , , Debit 2, -te, s.n. Cantitate de fluid sau de pulbere fină care trece, Într-o unitate de timp. Printr-o Secţiune a unei albii, a unci cop, dcte sau a unui canal. Debit 3, -te, s.n. Datorie pe carg o are o persoană creditată. (cf. și, debit lat. debitum). Debit 4, Coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv; (concr.) sumă înscrisă în această coloană. – Din fr. débit, lat. debitum.
De 1, conj. |. Dacă. Vin, de vrei, mâine. 2. Deşi. De-mi plărești şi nu ţi-o dau. 3. Încât. Fuge de te sperie. 4. Să. Du-te de-mi adu dosarul. (cf. alb. de). De 2, interj. Ei, of, uf, hm. De 3, pron. rel. (Invar.) (Pop.) Care, ce: Omul de-l văzuși. (et. nec.). De 4, prep.1. Întroduce un atribut. Casă de piatră; pui de căprioară; tablou de Grigorescu. 2. Introduce un nume predicativ: Cine e de vină?; Suntem de aceeași vârstă. 3. Introduce un complement circumstanţial: Se ridică de jos, De Paști mergem la țară. 4. Întroduce complementul de agent: Elevul este I4udat de profesor. 5. Apare ca morfem al Ssupinului: de citit. 6. Leagă numeralele cardinale de la douăzeci în Sus (are poziţie postpusă) de Substantivul pe care-l determina: Douazeci de elevi. (lat. de)
Dârlog 1, -i, s.m. Cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul: ştreang legat de câpăstru, pe care îl ține în mână cel care duce calui de aproape, mergând alături de cl. (et. nec.). Dârlog 2, «i, s.m. (Var. a lui dârloagă, s.f.). Cal slab, prăpădit, batrân; mârțoagă.
Dărăcitor 1, -oare, s.n. Perie cu dinţi mari de oțel, folosită pentru darăcit; darac. (din dărăci+-tor). Dărăcitor 2, -oare, s.m., f. Muncitor specializat în dărăcit; care lucrează la dărăcit.
Datorită 1, adj.f. (m. datorit) (despre o sumă de bani sau un bun). Care trebuie plătită, restituită cuiva. Cuvenită. (v. datoni). Datorită 2, prep. (Cu dativul). Mulțumită, graţie, din cauza, din pricina. (v. dator).
Dată 1, adj. f. |. Pus la dispoziție, oferit: înmânat, transmis, dăruit. 2. (Reg.) Soarntă, destin. Dată 2, -e, s.f. Timpul precis când s-a produs sau urmează să se producă un eveniment. (din fr. dute).
Dat 1, daruri, n. i. Faptul de a da. 2. Realitatea. ca punct de la care se pleacă într-un raționament; noțiune fundamentală. 3. (în superstiții) Boală care s-ar datora vrăjilor. (v. da?). Dat 2, -ă, adj.. 1. Pus la dispoziție, oferit. 2. Momentul, împrejurarea când se produce un fapt. 3. (Reg.) Soantă, destin. (v. da?)
Darabană 1, -ne, s.f. Toba (mica). (din ucr., pol. taraban): Darabană 2, -ne, s.f. Roată de transmisie făcută din lemn, folosită în anumite instalaţii de săpare a sondelor,
Dar 1, conj. (Leagă propoziţii Sau părți de propoziție adver. Sative) Însă, totuşi, Ci, Cu toate a. Cestea. (et. nec). Dar 2, adv. (Înv. şi reg.) Da, aşa, astfel; fireşte, desigur, negreşit. Dar 3, -uri, s.n. 1. Obiect primiş de la cineva sau oferit fără Plată Cuiva, în semn de prietenie sau c 3 ajutor etc.; cadou. 2. (Bis.) Prinoş ofrandă. (din si. daru).Dart, sn. l. Însuşire (cu care se naşte cine. Va); aptitudine, vocaţie, talen, 2. Avantaj, binefacere. 3. Milă, har divin.
Dam 1 dami, s.m. (Rar) Specie de cerb cu coarnele lăţite în formă de lopeţi; cerb-lopătar. (din lat. dama). Dam 2, -uri, s.n. (Reg.) Bordei Pentru vite. (din tc. dam).
Dalac 1, dalace, s.n. (Pop.) (Med.) Boală de piele; antrax. Dalac 2, dalaci, s.m. (Pop.) plantă erbacee otrăvitoare, folosită la vindecarea dalacului. (din tc. dalak „splină“).
Dactilografiat 1, s.n. Faptul de a dactilografia; dactilografiere. (v. dactilografia). Dactilografiat 2, -ă, adj. Scris la mașina de scris. (v. dactilografia).
Dacă 1, conj. (Întroduce diferite subordonate: temporală, condițională, cauzală, concesivă, interogativă indirectă) (din de + câ). Dacă 2, adj.f. 1. Care se referă la Dacia sau la populaţia ei; Limba dacă. 2. s.f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Daciei. (din lat. Dacus, -a).
Dabilă 1, -le, s.f. (Înv.) Impozit, dare, bir. (et. nec.). Dabilă 2, -le, s.f. (Reg.) Femeie grasă, leneșă şi prostănacă.
Da 1, adv. Cuvânt care exprimă o aprobare, un consimțământ sau răspunde afirmativ la o întrebare. (din bg., rus., ucr. da). Da 2, vb. A înmâna, a pune la dispoziție, a oferi. (lat. dare). Da 3, conj. Var. a lui dar.
