Primul dicționar de omonime în limba română
Pica 1, vb. L. 1. (Înv. și pop.) A cădea de la o oarecare înălțime. A se desprinde, a se desface dintrun tot, dintr-un ansamblu (căzând jos, pierzându-se etc.). Pica 2, (Fig.; fam.) A nu reuși la un examen, ia un concurs etc. Pica 3, vb. |. (despre avioane) A cobori în picaj. (din fr. piquer).
Pic 1, interj., Î. Interj (adesea repetat) 1. Cuvânt care imită sunetul produs de căderea în picături a unui lichid pe un obiect tare. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de ciocul păsărilor când ciugulesc. 2. Picătură, strop. 3. Cantitate, măsură, durată etc. (foarte) mică din ceva ; fărâmă. Pic 2, picuri, s.n. Ciocan de abataj. (din germ. Pick/hammer)).
Piatră 1, pietre, s.f. (la sg.) Nume generic pentru orice rocă solidă, dură și casantă răspândită la suprafaţa sau în interiorul pământului; (și la pl.) fragmente de dimensiuni și de forme diferite dintr-o astfel de rocă. (P. ext.) Material fabricat pe cale artificială pentru a înlocui, cu diverse întrebuinţări, roca naturală. (din lat. petra). Piatră 2, s.f. Meteorit. Piatră 3, s.f. Grindină. Piatră 4, s.f. Tartru. Piatră 5, s.f. (Med.) Calcul; (P. ext.) Litiază.
Piano 1, adv. Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) cu intensitate scăzută, încet. (cuv. it.) Piano:, s.n. (Înv.) Pian.
Pi 1, interj. (Onomatopee). (de obicei repetat) Exclamaţie cu care se cheamă puii, găinile sau rațele (la mâncare). Pi 2, s.m. invar. Simbol matematic reprezentând raportul dintre perimetrul unui cerc și diametrul aceluiași cerc, egal cu circa 3, 14. (din ngr., fr. pi).
Pfund 1, pfunzi, s.m. (Înv. şi pop.) Unitate de măsură a greutăţii, egală cu circa 0, 5 kg sau (Reg.) cu 0. 25 kg; livră. (din germ. Pfund). Pfund 2, s.m. Veche unitate monetară germană.
Petrecanie 1, s.f. (Fam.) Petrecere. (din petrece +-anie). Petrecanie 2, s.f. (Înv.) Prohod; slujbă religioasă de înmormântare.
Petiţă 1, petițe, s.f. (Înv.) Capră care se folosea la armele de foc de tip vechi. (din bg., scr. petica). Petiţă 2, petite, s.f. (Reg.) Jumătate din claia de cereale păioase formată din snopi dispuși cruciș şi al căror număr variază după regiuni; picior.
Peticit 1, s.n. Peticire. (v. petici). Peticit 2, -ă, adj. 1. Care este cârpit cu petice, plin de petice; 2. Rupt în bucăţi, sfâşiat, zdrenţuit. (v. petici).
Peticar 1, peticari, s.m. Înv.) |. Persoană care adună petice, cârpe zdrenţe; negustor ambulant de haine vechi. 2. Cizmar care pune petice la încălțăminte; cârpaci. (din petic +-ar). Peticar 2, peticare, s.n. (Înv. şi reg.) Covor din petice.
Pestit 1, s.n. (Înv.) Durere, suferinţă, necaz, chin. Pestit 2, -ă, adj. (Înv.) 1. Care rămâne, care întârzie, care zăboveşte, care amână. 2. Mult.
Pesti 1, vb. IV. (Înv. şi reg.) 1. A rămâne, a zăbovi (într-un loc); a întârzia (un timp); a amâna 2. A Stărui, a persista. 3. A se strădui, a depune eforturi 4. A suferi, a răbda, a suporta 5. (despre timp) A trece, a se scurge. 6. (despre găini) A face o pauză în ouat; a întrerupe ouatul. Pesti 2, vb. IV. (Reg.; despre boli) A apuca, a cuprinde, a prinde.
Pestelcă 1, pestelci, s.f. (Pop.) 1. Şorţ de pânză sau de postav pe care-l poartă femeile peste rochie şi care, uneori, se poartă și de către bărbaţi. 2. (Reg.) Parte a batozei pe unde ies paiele la treierat. 3. Bucată de pânză triunghiulară în care se păstrează vela strânsă la o corabie. (din bg. prestilka). Pestelcă 2, pestelci, s.f. (Reg.) Nume de pește.
Personal 1, s.n. Totalitatea persoanelor aparținând unei instituții, unei întreprinderi etc. (cf. fr. personnel, it. personale). Personal 2, -ă, adj. 1. Care aparţine cuiva (fiind proprietatea lui); specific pentru persoane; individuai, propriu. (Adv.) în persoană, însuși. Original, propriu. 2. Tren personal = tren de persoane care oprește în toate stațiile; (Gram.) pronume personal = pronume care arată persoana; mod personal = mod verbal ale cărui forme se schimbă după cele trei persoane. (cf. lat. personalis, fr. personnel).
Permis 1, s.n. Autorizaţie oficială scrisă, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune, poate beneficia de anumite drepturi etc. (din fr. permis). Permis 2, -ă, adj. Îngăduit, încuviinţat. (din permite, din lat. permittere, cf. fr. permettre)
Perlă 1, perle, s.f. Piatră semiprețioasă, aproximativ sferică, de culoare argintie, cu luciu sidefiu, produsă de anumite scoici, de unde este extrasă și folosită ca podoabă; mărgăritar; imitație a acestei pietre folosită ca obiect de podoabă. (Fig.) Persoană cu merite deosebite; lucru de mare valoare. (Fig.) Eroare grosolană (şi ridicolă). (din fr. perle, it. perla, germ. Perle). Perlă 2, s.f. Element decorativ de formă sferică, folosit la decorarea unor muluri arhitecturale.
Perișor 1, perișori, s.m. Diminutiv al lui păr (plete, fire de păr). Perișor 2, perișori, s.m. 1. Diminutiv’al lui păr (pom fructifer). 2. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze ovale, plane pe faţa superioară și păroase (Elymus asper). 3. (Reg.) Mică plantă erbacee cu tulpina fină, cu frunze late, acoperite cu peri scurți şi cu flori mici roșietice (Circaea alpina).
Period 1, s.n. Perioadă, timp, etapă. (din lat. periodus, ngr. periodos, fr. periode). Period 2, s.n. Menstruaţie.
Peringi 1, s.n. (Reg.) Loc în pădure unde nu mai sunt copaci. Peringi 2, s.n. (Reg.) Bronz.
Periclin 1, -uri, s.n. (Bot.) Totalitatea frunzelor sau bracteelor care formează involucrul florilor din familia compozeelor. (din fr. psricline). Periclin 2, -uri, s.n. (Geol.) Zonă de apropiere și de unire a formațiunilor geologice de pe cele două flancuri ale cutelor.
Periat 1, periaturi, s.n. Faptul de a (se) peria (v. peria). Periat 2, -ă, adj. Curăţat sau netezit cu peria (V. peria).
Perforator 1, s.n. Maşină de perforat, traforator. (cf. fr. perforateur). Perforator 2, -oare, s.m., f. Cel care perforează (peretele unei mine, bilete etc.); traforator.
Perforat 1, s.n. (Rar) Perforare. (v. perfora). Perforat 2, -ă, adj. Găurit, străpuns cu ajutorul unei unelte sau al unei mașini (Spec.). (despre părți ale corpului) Străpuns de un glonţ, de o armă ascuțită (care produce o gaură). (despre organe, țesuturi) Găurit, cu orificiu apărut în urma unui proces patologic. (v. perfora).
Perfect 1, -ă, adj. 1. Care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute; desăvârșit. 2. (Adesea adverbial) Absolut deplin, complet, total. (din lat. perfectus, germ. Perfekt). Perfect 2, s.n. Timp al verbului care exprimă o acţiune petrecută Și încheiată în trecut. Perfect 3, adv. Îmi convine, sunt de acord; Bravo, excelent.
Peon 1, s.m. (în America Latină) Muncitor agricol sărac, căzut în semirobie din cauza datoriilor; semilobag. (din fr. pâon, sp. peon). Peon 2, s.m. Picior de vers clasic de patru silabe, dintre care trei sunt scurte și una lungă. (din îr. peon, lat. paeon, cf. gr. paion – Paion, epitet al lui Apolo).
Penteleui 1, penteleie, s.n. (a sg.) Specialitate de caşcaval preparată din laptele care se mulge toamna de la oi. (din n.pr. Penteleu). Penteleu 2, s.n. (Reg.) Bâţ cu care se bate laptele pentru a se alege untul. Penteleu 3, s.f. (Reg.) Coastă înclinată și netedă pe care coboară oile la strungă.
Peniţă 1, penițe, s.f. Diminutiv al lui pană; penișoară. (din pană +-iţă). Peniţă 2, s.f. Placă de metal, mică și concavă, terminată printrun vârf despicat, care, montată sau fixată la un toc, folosește pentru a scrie cu cerneală. Peniţă 3, s.f. Numele a două specii de plante erbacee cu flori alburii, care cresc în ape adânci, stătătoare sau lin curgătoare.
Peliș 1, s.n. (Reg.) Mlădiţă de cireș crescută într-un an. Peliș 2, s.n. (Reg.) Crestătură făcută de ciobani în partea laterală a urechii oilor, ca semn de recunoaștere. Peliș 3, s.n. (Reg.) Pelin.
Peleş 1, peleșuri, s.n. (Înv. şi reg.) 1. Ciucure, franj. 2. Îndoitura de sus a pantalonilor ţărăneşti prin care se trece brăcinarul 3. Brăcinar 4. $nur care se petrece pe la mijlocul cămășii naţionale. Peleș 2, s.n. 1. Pârâu ce curge în partea de nord a orașului Sinaia, vărsându-se în râul Prahova. 2. Castelul de vară al regelui Carol I, situat în partea nord — vestică a orașului Sinaia pe un platou mărginit de păduri de brad și fag, străbătut, prin față, de apa Peleșului.
Pei 1, adj.m. (Reg., despre cai) Cenușiu, murg. Pei 2, s.n. (av) Acont, arvună.