Primul dicționar de omonime în limba română
Pasă 1, s.f. 1. Trecerea mingii prin lovitură unui jucător din aceeași echipă. 2. Înaintare către adversar la scrimă. 3. Mișcare a mâinii la hipnotizatori. (din fr. passce). Pasă 2, s.f. Miză pe care trebuie s-o depună jucătorii de cărți la fiecare nou tur. Pasă 3, s.f. (Tehn.) Trecere a metalului forjat în tiparele sau în matriţele care-l fasonează. (cf. fr. passce).
Pas 1, interj. Cuvânt folosit de un jucător de cărți pentru a arăta că nu vrea sau nu poate să deschidă jocul sau să participe la joc în turul respectiv. (din fr. [je] passe). Pas 2, pasuri, s.n. Loc mai coborât care permite trecerea peste o culme de munte sau de deal; trecătoare. (din germ. Pass, fr. pas). Pas 3, pași, s.m. 1. Fiecare dintre mişcările pe care le fac picioarele în mers: (P. ext.). Măsură de lungime egală cu distanţa dintre picioarele depărtate în mersul obişnuit. (lat. passus). Pas 4, pasuri, s.n. Distanţa dintre doi dinţi consecutivi ai unei roţi dințate. 2. Distanţa dintre două spire consecutive ale unui filet. (lat. passus).
Parţial 1, ă, adj. Care reprezintă numai o parte dintr-un tot; care se efectuează numai în parte, care nu cuprinde sau nu acoperă întregul sau totalitatea. (din fr. partiel, lat. partialis). Parţial 2, -ă, adj. (Rar) Care părtineşte, părtinitor. (din fr. partial).
Partidă 1, partide, s.f. 1. Desfăşurare completă a unui joc distractiv sau sportiv, cu toate fazele lui succesive, în urma cărora se stabilesc câştigătorii; întrecere sportivă. 2. Petrecere, distracţie în grup, organizată după un anumit program. O partidă de vânătoare. (din ngr. partidha, it. partita). Partidă 2, s.f. Căsătorie sau proiect de căsătorie (avantajos); (P. ext.) Persoană vizată pentru un proiect de căsătorie. Partidă 3, s.f. 1. (Înv.) Partid, grupare, tabără. Partidă 4, s.f. Parte dintr-o compoziţie muzicală, executată de unul dintre membrii unui ansamblu sau de un grup la unison; grup instrumental dintr-un ansamblu, care execută această parte.
Particularism 1, s.n. Concepţie ideologică și politică conform căreia se pretinde autonomia unei provincii, a unei părţi dintr-un stat. (din fr. particularisme). Particularism 2, s.n. (Rar) Caracter intim, personal, specific al cuiva sau a ceva.
Pârie 1, pârii, s.f. (Înv.) Copie (după un act). Pârie 2, pârii, s.f. (Reg.) Încheiere a unui pariu; pariere.
Parental 1, -ă, adj. 1. Referitor la părinți, moştenit de la părinţi; ereditar. (din it. parentale, lat. parental). Parental 2, s.m. Organism sexuat sau asexuat care dă naştere unui nou organism, transmițându-i caracterele sale. (din germ. Parental [generation ]).
Parenetic 1, -ă, (adj.). (Rar) Care îndeamnă la virtute; moralizator. (din fr. parenetigue, cf. gr. paraineo „a sfătui, a îndrepta“). Parenetic 2, -ă, adj. care se referă la naş (la botez); al nașului. (Fam.) referitor la porecle. (cf. îr. parrain „naș“).
Pareatcă 1, paretce, s.f. (Înv. şi reg.) |. Birocratism; tipic, rutină. 2. Epitet dat unui om birocrat, tipicar. Pareatcă 2, paretce, s.f. (Înv. și reg.) Cârpă, zdreanţă.
Pârdos 1, pardoși, s.m. (Înv.) 1. Panteră. 2. (Fig.) Om viteaz, curajos. 3. Piele, blană de pardos. (din sl. parudosu). Pârdos 2, s.n. (Înv.) Pardoseală. (din pardosi, derivat regresiv).
Parchet 1, parchete, s.n. Pardoseală executată prin îmbinarea între ele (în formă de desene geometrice) a unor piese din lemn tare (stejar, fag etc.) prelucrate special; fiecare dintre piesele de lemn (înguste și scurte) folosite la executarea acestui tip de pardoseală. (din fr. parqueb). Parchet 2, s.n. Fiecare dintre suprafeţele în care este împărțită o pădure în vederea exploatării ei raţionale; Parchet 3, s.n. Instituţie judiciară pe lângă unele instanţe judecătoreşti, cu atribuția de a susține acuzarea la judecarea proceselor penale.
Parcă 1, adv. Se pare, s-ar crede, s-ar zice câ…; poate. (Cu valoare de conjuncţie). Ca şi cum, ca şi când. „Nu-mi răspunde… Parcă n-ar avea gură.“ (Stancu). (din pare + că). Parcă 2, parce, s.f. Fiecare dintre cele trei divinităţi din mitologia romană, despre care se credea că una toarce, a doua deapănă şi a treia taie firul vieţii omului. (din lat. Parca, fr. Parque).
Parc 1, parcuri, s.n. . Suprafaţă întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantaţii, alei şi diferite construcții, amenajate pentru agrement. (din fr. parc). Parc, s.n. Loc de staționare și de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; (P. ext.) Vehiculele și materialele aflate în acest loc.
Pară 1, s.f. Flacără, văpaie. (din sl. para). N Pară 2, pere, s.f. |. Fructul părului, de forme și dimensiuni variate. 2. Nume dat unor piese în formă de pară (1). (lat. pira).
Parazit 1, -ă, adj. 1. Organism animal sau vegetal care trăiește și se hrăneşte pe seama altui organism, căruia îi provoacă adesea daune, boli sau chiar moartea. (din lat. parasitus, germ. Parasit, fi. parasite). Parazit 2, s.m. (la pl.) Perturbaţii electromagnetice de origine externă în transmisiile radiofonice, de telecomunicaţii etc., datorate unor fenomene din alte aparate electrice sau din atmosferă.
Parabolic 1, -ă, adj. Alegoric. (din lat. parabolicus, fr. parabolique). Parabolic 2, -ă, adj. În formă de parabolă; curbat. Antenă parabolică = antenă (2) cu un ecran reflectant în formă de paraboloid. (din fr. parabolique).
Parabolă 1, parabole, s.f. Curbă care reprezintă locul geometric al punctelor egal depărtate de o dreaptă fixă (numită directoare) şi de un punct fix (numit focar). (din fr. parabole, lat. parabola). Parabolă 2, parabole, s.f. Istorioară alegorică cu conținut religios sau moral. (P. ext.) Alegorie, metaforă. (din fr. parabole, lat. parabola; gr. parabole „comparaţie“).
Para 1, parale, s.f. 1. Veche monedă egală cu a suta parte dintrun leu; (astăzi) ban de valoare mică. 2. (Fam., la pl.) Bani, avere în bani. (din tc. para). Para 2, vb. |. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului (la duel, la scrimă, box etc.); (Fig.) A face faţă la ceva. (din fr. paren).
Par 1, pari, s.m. 1. Lemn lung şi relativ subțire, ascuţit la un capăt, care, înfipt în pământ, servește pentru susținere (de obicei la garduri). 2. Bâtă, ciomag. (lat. palus). Par 2, -ă, adj. (despre numere) Care este divizibil cu 2. (din lat. par).
Papucă 1, s. m. (Învechit, familiar; și în forma papuc) Bunic. Închipuiește-te încungiurat de vro giumătate de duzină de nepoți și nepoțele… care… să-ți zică cu glasul lor de îngerași: moșu… papucu. ALECSANDRI, T. 1209. – Variantă: papúc Papucă 2, s. m. – Bunic. Ngr. παπποῦς (Tiktin). Cuvînt infantil, înv.
Papuc 1, papuci, s.m. |. Încălțăminte ușoară, (fără călcâi), care se poartă în casă; (P. gener.) Pantof uşor de vară. Papuc 2, Piesă de lemn care se aşază la baza unui stâlp, pentru a-i mări suprafaţa de sprijin; (din tc. papuc, magh. papucs).
Papă 1, s.f. (În graiul copiilor sau al maturilor când vorbesc cu copiii) Mâncare. 2. (Reg.) Omletă (din ouă). (din lat. pappa) Papă 2, papi, s.m. Capul Bisericii Catolice și al statului Vatican. (din lat., sl. papa).
Papanași 1, papanași, s.m. Preparat culinar făcut din brânză de vacă, ouă şi făină sau griș, fiert în apă sau prăjit în grăsime. (cf. Papă). Papanaș 2, s.m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu flori mici, alburii sau trandafirii (Trifolium arvense).
Papainog 1, papainoage, s.f. (Pop.; mai ales la pl.) 1. Picioroange, catalige. 2. Proptele (de sprijin), pari subțiri. 3. Galereţi. (cf.scr. panoga). Papainog 2, papainoage, s.n. (Reg.) 1. Pâine din cartofi rași cu puțină făină. 2. Numele unei mâncări ciobănești.
Panel 1, s.n. Placă de lemn formată dintr-un miez de șipci încheiate între două foi de furnir. (din rus. paneli, germ. Panee]). Panel 2, s.n. Ornament heraldic reprezentând formaţii de frunze de plop, dispuse cu vârful în sus. (din fr. panelle).
Pandantiv 1, pandantive, s.n. Bijuterie care se poartă la gât, atârnată de un lânţişor sau de o panglică. (din fr. pendantif). Pandantiv 2, s.n. Element arhitectural în formă de triunghi sferic cu vârful în jos, situat în colțurile arcelor mari care sprijină o cupolă sau o turlă.
Pâncotă 1, pâncote, s.f. (Reg.) 1. Om îndărâtnic la muncă; cârmic. 2. Om fără căpătâi; derbedeu. Pâncotă 2, pâncote, s.f. (Reg.) Gogoașă, minciunică, uscăţele; pancovă.
Pană 1, pene, s.f. 1. Formaţie epidermică la păsări, servind la protecția corpului şi la zbor, alcătuită dintr-un cotor pe care Sunt fixate simetric, lateral fire (pufoase) (lat. pinna). Pană 2, pene, s.f. Bucată de lemn sau de metal care ajută la despicarea lemnelor, la înțepenirea unei piese etc. Pană 3, pene, s.f. Oprire accidentală a funcționării unei mașini sau a unui autovehicul. (din fr. panne).
Panama 1, panamale, s.f. 1. Împletitură făcută din paie obținute din frunzele unui palmier care creşte în Panama; (P. ext.) Pălărie făcută dintr-o astfel de împletitură. 2. „Ţesătură uşoară de bumbac sau de in care imită panamaua 1. (din fr. panama). Panama 2, panamale, s.f. Afacere frauduloasă de mari proporţii, escrocherie în sti 1 mare. (din n.pr. Panama).
Paltie 1, palâtii, s.f. (Reg.) Istorioară hazlie; snoavă; boroboaţă, poznă, şotie. (et. nec.) Palâtie 2, s.f. (Reg.) Mănunchi de fire de grâu; polog.