Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Moț, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Moț.
Moț 1, moțuri, s.n. 1. Şuviţă de păr (mai lung și mai des) din frunte sau din creștetul capului (la oameni și la animale); șuviţă de păr legată cu o panglică. 2. Smoc de pene de pe capul unor păsări. Moț 2, -uri, s.n. Pielea roșiealbăstruie de pe capul curcanului, care atârnă în jos. Creastă. Moț 3, s.n. Partea superioară, ascuțită, prelungită sau bulbucată a unor lucruri. (et. nec.). Moț 4, s.n. 1. (Mai ales cu determinări). Diferite plante erbacee cu flori în formă de spic. 2. (Reg.) Plantă acvatică cu flori verzui, unite în spic, care ies la suprafața apei. Moţ 5, moață, s.m, f. Persoană care trăiește în Munţii Apuseni. (cf. moț 1).
Mototol 1, s.n. Obiect făcut cocoloș; ghem, ghemotoc. (din mototoli, derivat regresiv). Mototol 2, -oală, adj. (Adesea substantivat). Încet la lucru, bleg, moale, nătâng, prost.
Motor 1, adj. 1. Care pune ceva în mișcare, care produce o mMiŞcare, motoriu. 2. Fig. Care stimulează, care declanșează o acţiune. (din fr. moteur). . Motor 2, s.n. Maşină de forță care transformă o formă de energie oarecare în energie mecanică. (din fr. moteur).
Motiv 1, motive, s.n. Cauza, ratiunea, pricina unei acțiuni; imboldul care împinge la o acțiune sau care determină o acţiune, mobil. (din fr. motif, it. motivo, germ. Motiv). Motiv 2, s.n. Î. Cel mai mic element constitutiv al unei piese muzicale, din dezvoltarea căruia ia nâștere tema muzicală; temă, melodie, intonaţie. Motiv 3, s.n. Element pictural sau sculptural fundamental, folosit într-o compoziţie decorativă Sau arhitecturală. Motiv 4, s.n. Idee fundamentală sau temă principală a unei opere literare.
Moştină 1, s.f. (Reg.) l. Timp ploios, neguros. 2. Loc umed. Moştină 2, moștini, s.f. (Reg.) Moștenire. 2. Moaşte.
Moşmoană 1, moșmoane, s.f. (Pop.) 1. Fruct comestibil al moșmonului. 2. Varietate de prune. (din tc. mușmula). Moşmoană 2, moșmoane, s.f. (Pop.) 1. (a pl., în superstiții) Vrăji, descântece, farmece. 2. Om moale, nehotărât, molâu.
Moşie 1, moșii, s.f. Mare proprietate (funciară) dobândită de cineva (prin cumpărare, donaţie etc.) proprietate (mare) de pământ cultivabil. (Înv. şi pop.) Avere moştenită.; (P. gener.) Orice bun moștenit. (Fam.) Lucru de care cineva poate dispune cum vrea. (din moș +-ie). Moşie 2 s.f. (Înv.) Pământ strămoşesc; patrie.
Mosc 1, moști, s.m. Mamifer rumegător de mărimea unei căprioare, lipsit de coarne, cu caninii superiori foarte lungi, originar din Asia. (din ngr. moskos). Mosc 2, moscuri, s.n. Substanţă cu miros pătrunzător și plăcut, secretată de masculul moscului, care se foloseşte în industria parfumurilor, în cosmetică şi în medicină.
Morgă 1, morgi, s.f. Clădire special amenajată în care se depun cadavrele și unde se fac autopsil; Sală specială într-un spital unde se depun morții până la înmormântare. (din fr. morgue). | Morgă 2, morgi, s.f. (Livr.) Atitudine afectată și disprețuitoare, aroganță, trufie, îngâmfare.
Moratoriu 1, s.n. Amânare de plată a datoriilor unui debitor, acordată de instanțele judecătorești înainte sau după declararea lui în stare de faliment; Amânare legală a executării obligaţiilor financiare. (din germ. Moratorium, cf. fr., lat. moratorium). Moratoriu 2, adj. Care acordă un termen de plată, în legătură cu un moratoriu. (cf. fr. moratoire, lat. moratorius).
Morar 1, morari, s.m. Proprietar sau conducător al unei mori; muncitor într-o moară. Muncitor într-o întreprindere în care se macină diferite materii. (din moară +-ar). Morar 2, s.m. Gândac cu aripile lucioase, brune sau negre, care trăiește prin mori; gândac de făină (Tenebrio molitor).
Moral 1, -ă, adj. 1. Care aparține moralei, conduitei admise de o societate, etic, conform cu morala, cinstit, bun, moralicesc; care conţine o învăţătură; 2. Care aparține psihicului, intelectului, spiritual, intelectual. (din fr. moral). Moral 2, s.n. Ansamblul facultăţilor sufletești și spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziţie sufletească care privește puterea, dorinţa de a suporta pericolele, oboseala; curaj, tărie sufletească. (din fr. moral).
Mops 1, mopși, s.m. Câine de statură mică, cu capul mare, pătrat, cu botul turtit, cu părul scurt și neted; buldog. 2. Epitet dat unei persoane cu nasul turtit. (din germ. Mops). Mops 2, mopsuri, s.n. Cleşte cu fălci folosit la strângerea ţevilor, a vanelor etc. în cadrul operaţiilor de montare.
Monţian 1, s.n. Primul etaj al eocenului inferior, caracterizat prin faună de gasteropode. (din fr. montien). Monţian 2, -ă, adj. Care aparține monțianului, privitor la monţian; din monțian. (din fr. montien).
Monta 1, vb. [. 1. A fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina; A fixa. Monta 2, vb. A pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă. Monta 3, vb. (Fig.) A pune la cale; a aţâţa. (din fe. monter). Monta 4, vb. |. (despre animale) A efectua o montă, a fecunda. (din montă).
Monotip 1, -ă, adj. Făcut după un Singur model, de un singur tip. (din fr. monotype). Monotip 2, s.n. Maşină care culege și toarnă literele una câte una. (din fr. monotype).
Monolit 1, -ă, adj. Care e constituit dintr-o singură bucată, dintrun singur bloc. (din fr. monolithe). Monolit 2, s.n. Monument format dintr-un singur bloc de piatră, (din fr. monolithe).
Monocord 1, -, adj. Care are o singură coardă, care vibrează întrun Singur ton. (din fr. monocorde). Monocord 2, s.n. Instrument muzical cu o singură coardă. (din fr. monocorde).
Monoclinal 1, -ă, adj. Care aparține unui singur flanc cutat. (din fr. monoclinal). Monoclinal 2, s.n. Succesiune de straturi care prezintă aceeași înclinare și același sens. (din fe. monoclinal)
Monobloc 1, adj. invar. Care e construit dintr-o singură piesă, dintr-o singură bucată. (din fr. monobloc). Monobloc 2, s.n. Dispozitiv, aparat, format dintr-un singur bloc nedemontabil. (din fr. monobloc).
Monitor 1, -oare, s.n. Navă fluvială de război, blindată, de tonaj mic, cu tunuri protejate cu turele. (din fr. monitor). Monitor 2 -oare, |. s.m.. f. Elev foarte bun la învățătură, care ajuta pe profesor la predare. (din fr. moniteur, lat. monitor). Monitor 3, -oare, s.n. . Aparat de control al unei instalaţii de telecomunicații, care urmărește imaginea proiectată de aparatele de luat vederi. 2. (Urmat de determinări) Titlu dat unor periodice.
Monetar 1, -ă, adj. Care aparține monedei, privitor la monedă. (din fr. monctaire). Monetar 2, -e, s.n. Înventar al banilor, sortaţi după valoare, pe fişicuri şi monede, întocmit de un mânuitor de bani la predarea casei. (din fr. monetaire). Monetar 3, -i, s.m. Persoană Care lucrează la baterea monedelor. (din fr. mon€taire).
Momiţă 1, -țe, s.f. (Pop.) Ganglion; glandă, de la gâtul şi de la pieptul unor animale, din care se prepară anumite mâncăruri. (din mOmica). Momiţă 2, -ţe, s.f. (Reg.) Maimuță
Molete 1, moleți, s.m. (Pop.) l. Larva morarului, de forma unui vierme solzos de culoare gălbuie sau cafenie, care trăieşte în făina de grâu. Molete 2, -ţi, s.m. Boală de copii care se manifestă prin febră, diaree, vărsături şi uscarea mucoasei nazale. (din bg. molec). Molete 3, moleți, s.m. 1. (Iht.) Molare. Molete 4, -ţi, (Reg.) Numele mai multor specii de conifere. (moale +-ete). Molete 5, moleţi, s.n. Tumoare seroasă care se formează pe glezna
Molar 1:, molani, s.m. (Reg.) Peşte mic din apele de munie, cu corp cilindric, cu solzi mici ȘI rari. (din moale +-an). | Molar 2, -ri, adj. (În sintagma) Dinte molar = (şi substantivat, m.) Dinte mare, cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. (din fr. molaire). Molar 3, -ă, adj. (Chim.) Care aparține molului’; privitor la mol.
Moimă 1, s.f. (Mold .) Maimuță. Și atuncea viu îl băga într-un sac și într-acel sac băgă și un dulău și un cucoș și o năpîrcă și o moimă. PRAV. Deaca ieșim din țara moimelor, venim la munte nalt. DOSOFTEI. VS. Etimologie: magh. majom. Vezi și moimîță. Cf: măimucă, moimîță. Moimă 2, moime, s.f. (Reg.) Umflătură dureroasă la gât, la subsuori, bolfă. (din magh. majom)
Modul 1, -uli, s.m. ]. (Mat.) Valoare absolută a unei mărimi reale (fără să se ia în considerare e semnul algebric). 2. Coeficient care caracterizează o proprietate mecanică oarecare. (din fr. module, cf. lat. modulis). | Modul 2, s.m. Parte, porţiune dintr-un ansamblu, conceput separat sau separabil. (din engl.„ module).
Moderator 1, -oare, s.m. f; ad). (Element) care moderează, ponderează, potoleşte. (din fr. moderateur, lat. moderator). | Moderator 2, -e, s.n. 1. Dispozitiv de reglare a vitezei de mişcare a unui mecanism. 2. Substanţă folosită pentru încetinirea miș-cării neutronilor rezultați dintr-o fisiune nucleară.
Mocăniţă 1, mocăniţe, s.f. Mocancă (1). (din mocan +-iță) Mocăniţă 2, s.f. (glumeţ). Tren de linie îngustă care circulă în regiunile de munte. |
Mobil 1, -ă, adj. s.n. 1. Care se mișcă, se deplasează, nestabil, variabil. 2. (Fig.) Schimbător, nestatornic. (din fr. mobile, lat. mobilis). Mobil 2, -e, s.n. 1. Corp în mișcare. 2. Cauză determinantă a unei acţiuni: impuls, imbold, scop, obiectiv. (din lat. mobilis).
