Mie 1, pron. pers., pers. |, sg. (eu), dativ, sg.acc.: Mie îmi aduce flori. Mie 2, num. card., Omie de ani; (intră în componența numerelor adverbiale): De o mie de ori pe zi. (lat. milia).
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Mie, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Mie.
Micșunea 1, -ele, s.f. Viorea (cf. tc. menekşe). Micșunea 2, -ele, s.f. (Reg.) Micsandră.
Microporos 1, -oasă, adj. Care are o structură asemănătoare cu a buretelui artificial. Microporos 2, s.n. Cauciuc sintetic poros din care se confecționează talpa pentru încălțăminte. (din fr. microporeux).
Micrometru 1, -metre, s.n. Instrument mecanic de precizie, pentru măsurarea dimensiunilor mici și foarte mici. (din fr. micrometre). Micrometru 2, -metri, s.m. (Rar) Micron.
Mică 1, mice, s.f. Familie de minerale cristalizate, cu luciu sticlos, sidefos, care se desfac ușor în foiţe subțiri, întrebuințate în industria electrotehnică, a unor materiale de construcţie etc. (din fr. mica). , Mică 2, s.f. (Pop.; în loc. adv.) Într-o mică de ceas = a) într-o clipă; imediat, b) foarte de, mereu. (pub. lat. mica „fărâmă“). Mică 3, adj. f. De proporţii reduse.
Mic 1, -ă, adj. 1. Care este sub dimensiunile obișnuite, de proporţii reduse.; Redus, limitat. (prob. lat. *miccus). Mic 2, mici, s.m. Fel de mâncare din carne (de vacă) tocată, de forma unor cârnăciori, condimentaţi și fripți direct pe grătar, mitite].
Miază 1, s.f. Nume dat bolilor provocate de larvele unor insecte care se localizează în diferite țesuturi sau cavităţi. (din it. miassi). Miază 2, s.f., sg. (Înv. și pop.) Mijloc (al zilei sau al Nopții). Ziua (la) miaza mare = în plină zi, la amiază. (lat. media).
Mi 1, s.m. A treia notă muzicală din gama do major, semn care reprezintă această notă. (din it., fr. mi). Mi 2, pr. pers., pers. 1, sg. (eu), D. sg. neacc.: „Mi s-a dat premiul 1“,
Mezozoic 1, -ă, adj. Care aparține erei mezozoice, care se referă la această eră. (din fr. meEsozoique). Mezozoic 2, s.n. Eră geologică caracterizaţă prin mișcări importante ale scoarţei pământului și prin apariţia primelor păsări, a primelor mamifere și a primilor peşti osoși, eră secundară. (din fr. meEsozoique).
Mezolitic 1, -ă, adj. Care aparține epocii situate între paleolitic şi neolitic. (din fr. mesolitique). Mezolitic 2, s.n. Epoca mijlocie a pietrei din perioada cuaternară, situată între epoca paleolitică şi cea neolitică. (din fr. mesolitique).
Metru 1, s.m. |. Unitate de măsură a lungimii din sistemul metric, care reprezintă a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. Instrument de măsură făcut din lemn, din metal etc. având lungimea de un metru. (din fr. metre, cf. gr. metron „măsură“). Metru 2, s.m. 1. Picior de vers ritmic în versificaţia greco-latină, determinat de un grup de silabe lungi și scurte. Metru 3, s.m. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; ritm, cadență. (din fr. metre, cf. lat. metrum, gr. metron).
Metric 1, -ă, adj. Referitor la sistemul zecimal de măsuri și greutăţi care are metrul ca unitate de bază. (din fr. metrique). Metric 2, -ă, adj. Referitor la măsura versurilor, la structura lor ritmică. (din fr. metrique, lat. metricus).
Mestecău 1, mestecaie, s.n. (Reg.) Făcăleţ. Mestecău 2, s.n. (Reg.) Gura (omului).
Mestecă 2, s.f. (Pop.) 1. Rășină de brad, galbenă și dulce, care se mestecă sau se mănâncă. 2. Pastă de chiţion. (din mesteca, derivat regresiv). Mestecă 2, mesteci, s.f. (Reg.) 1. Boală contagioasă a oilor şi caprelor, care le oprește secreția laptelui; răsfugă, Antrax. Mestecă 3, s.f. Plantă erbacee cu ramuri lungi și flori galbene. a cărei tulpină secretează un latex din care se face guma de mestecat. (din mesteca, derivat regresiv). Mestecă 4, vb. |, a mesteca, ind. pz., 3 sg. și pl. : „D.C…mestecă câteva cărți (de joc)“ (De la vrancea); Elevii mestecă tot timpul gumă“.
Mesteca 1, vb. |. A sfărâma un aliment cu dinţii și a-l mesteca în gură; A învârti ceva în gură, (Fig.) A pune la cale; a plănui. (lat. masticare). Mesteca 2, vb. 1. (Var. a lui amesteca) vb. |. A (se) face un amestec; A provoca dezordine; A se pierde; A interveni. (lat. *ammisticare).
Merişor 1, -șori, s.m. 1. Diminutiv al lui măr!. (din măr! +-ișon). Merişor 2, s.m. Numele a doi arbori cu flori melifere din familia rozaceelor. Merişor 3, s.m. Mic arboret de munte cu frunze în permanenţă verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile. – Merişor 4, -șoare, s.n. 1. Diminutiv al lui măr?. 2. Fructul merișorului. (din măr +-ișor).
Meridian 1, s.n. Fiecare dintre liniile imaginare care rezultă din intersecţia suprafeţei pământului cu semiplanul sprijinit pe axa polilor geografici, constituind liniile de reper pentru măsurarea longitudinii geografice. 2. Curbă a unei suprafeţe de rotaţie cu un plan care trece prin axa ei de rotaţie. (din laţ. meridianus, fr. mcridien). Meridian 2, -ă, adj. Referitor la un meridian, care trece printr-un meridian. (din lat. meridianus, fr. meridien).
Merge 1, vb. III. 1. A se mișca deplasându-se dintr-un loc în altul; a se deplasa, a umbla. (despre nave sau alte obiecte plutitoare) A pluti. (despre păsări, avioane etc.) A zbura. (Fam.; despre mâncăruri şi băuturi) A putea fi înghițit ușor; a aluneca pe gât. 2. A pleca, a porni, a se duce; a se îndrepta spre…). (Pop.) a se angaja (într-o slujbă). A se înrola. (despre ape curgătoare, p. ext. despre lichide) A curge, a se scurge. 3. A însoți, a întovărăşi, a acompania. A se angaja, a participa la joc. (din lat. mergere „a se scufunda“). Merge 2, 1. (despre întinderi de pământ, drumuri etc.) A se întinde până la…; a duce la… 2. (despre ştiri, evenimente etc.) A ajunge la cunoștința cuiva; a se răspândi, a se propaga, a se generaliza. Merge 3, 1. (despre acțiuni, evenimente, fenomene etc.) A se desfăşura, a evolua, a decurge. (despre aparate, mecanisme etc.) Merge 4, 1. (despre materiale, mai ales despre alimente) A fi necesar, a se consuma, a se întrebuinţa (într-o anumită cantitate). 2. (Înv. și pop.) A se calcula, a se socoti. 3. (Mat., despre numere) A se cuprinde, a intra în alt număr. Merge 5, vb.…
Mercurial 1, -ale, s.n. Listă zilnică oficială de preţuri la produsele alimentare, care se afişează în pieţe. (din fr. mercuriale). Mercurial 2, -ă, adj. De mercur, pe bază de mercur, cu mercur. (din fr. mercurial, lat. mercurialis).
Menzil 1, -uri, s.n. Nume dat în Ţările Române serviciului de transport, olac. (din tc. menzi]). Menzi 2, s.m. Curier, ștafetă. (din tc. menzi]).
Memoriu 1, s.f. 1. Proces care constă în împărtășirea sentimentelor din trecut. 2. Păstrare în amintire, aducere aminte. 3. Parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucțiunile după o codificare prealabilă. (din fr. meEmoire, lat. memoria). Memoriu 2, s.n, pl. (sg. memoriu). 1. Expunere scrisă, amănunțită şi documentată asupra unei probleme. 2. (pl.) Colecţie de conferințe ale unei societăți ştiinţifice; 3. Lucrare beletristică cu caracter evocator, conţinând însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieții autorului; 4. Petiţie, cerere colectivă în care motivele sunt explicate pe larg. (din lat. memorium, după fr. memoires).
Memorial 1, s.n. l. Specie literară care consemnează observaţii ştiinţifice, amintiri sau impresii asupra faptelor sau evenimentelor la care a participat cineva; 2. Memorandum. (din germ. Memorial, fr. memorial, lat. memorialis). Memorial 2, -ă, adj. 1. Care e înregistrat în minte; 2. Care serveşte pentru a aminti un eveniment însemnat, comemorativ. (din germ. Memorial, ît. memorial, lat. memorialis).
Membru 1, membre, s.n. Denumire dată braţelor și picioarelor la om, picioarele sau labele la animale; mădular. (din lat. membrum). Membru 2, membri, s.m. (Mat.) 1. Fiecare dintre cele două părți ale unei ecuaţii, separate prin semnul egalităţii; Fiecare dintre părțile rapoartelor unei propoziţii. 2. Fiecare parte a unei propoziții, a unei fraze sau a unei perioade. Membru 3, -ă, Cel care face parte dintr-o asociaţie, dintr-o organizaţie socială, politică sau culturală, dintr-o alianţă etc. (din lat. membrum, fr. membre).
Melegar 1, melegare, s.n. (Reg.) Loc special amenajat pe un strat de gunoi de grajd, în care se cultivă răsadurile; râsadniţă. (din magh. melegagy). | Melegar 2, -are, s.n. Bazin de lemn în care cade minereul sfărâmat din şteampurile țărănești. (et. nec.).
Melc 1, melci, s.m. Nume dat mai multor specii de gasteropode din încrengătura moluștelor, care au corpul moale, de obicei apărat de o cochilie; bourel. (et. nec.). Melc 2, s.m. Partea osoasă a labirintului urechii interne. Melc 3, s.m. |. Organ sau angrenaj al unor mașini destinat să transmită, să transforme sau să utilizeze în diferite feluri mișcarea de rotaţie. | Meic 4, s.m. Prăjitură făcută din aluat încolăcit în spirală. Melc 5, -i, s.m. Şuviţe de păr răsucite în formă de inelușe.
Mei 1, pron. şi adj. posesiv, m, pl.: „Ai mei pierduţi sunt, pașă, toți.“ (Coșbuc). Copiii mei sunt studenți. Mei 2, mei, s.m. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, cultivată în trecut pentru hrana oamenilor, astăzi servind ca hrană pentru vite. (lat. milium). Mei 3, s.n. Meiște. (lat. milium).
Mehenghi 1, mehenghiuri, s.n. (Reg., înv.) Piatră cu care se încercau metalele prețioase. (din tc. mehenk). Mehengbhi 2, -ghe, adj. (Reg.) Siret, smecher, isteţ, abil, glumeţ, poznaş. | |
Mediu 1, -ie, adj. 1. Care se află la mijloc; de mijloc. 2. Care reprezintă o medie. (din lat. medius, -a, um). _ Mediu 2, -ie, s.f. Valoare mijlocie a mai multor mărimi.
Măsură 1, măsuri, s.f. 1. Valoare a unei mărimi, (determinată prin raportare la o unitate dată; măsurare, determinare. 2. Unitate convenţională pentru măsurarea dimensiunilor, cantităților, volumelor etc., vas, aparat etc. care reprezintă această unitate convențională. Conţinutul unui astfel de instrument. 3. Cantitate determinată, întindere limitată. (at. mensura). Măsură 2, s.f. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratelor sunetelor după periodicitatea accentelor tari.
Măsluit 1, s.n. (Pop., la cărţile de joc) Falsificare, măsluială, trișare. (v. măslui). Măsluit 2, -ă, adj. (Pop., despre cărţile de joc) Insemnat pentru a fi recunoscut în joc; falsificat. (v. măslu).