Măscări 1, vb. IV. (Reg.) 1. A certa, a sudui, a ocări cu vorbe urâte, a înjosi. (din mascara). Măscări 2, vb. IV. (Reg.) A se surpa.
Vezi aici propoziții, Definițiile și sensurile omonimului Măscări, propoziție compusă cu Definițiile și sensurile omonimului Măscări.
Măsar 1, măsari, s.m. Tâmplar dulgher. (mas 2 +-ar). Măsar 2, măsare, s.n. (Reg.) Faţă de masă.
Măsai 1, măsaie, s.n. (Reg.) 2. Faţă de masă. 2. Şervet, prosop; ștergar de împodobit pereţii caselor țărănești. (din masă +-ai). Măsai 2, s.n. (Reg.) Obicei, nărav.
Mărţișor 1, mârtişoare, s.n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor şi fetelor, la 1 martie. (marf 2 +-ișor). Mărţişor 2, mărțişor, s.m. Numele popular al lunii martie. Mărţişor 3, s.m. 1. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adânc Și cu flori galbene. Mărţişor 4, -oare, s.m. (Reg,., bot.) Mâţişor (de salcie, de răchită etc.).
Mărit 1, măriți. (Înv. şi reg.) Soț, mire. (lat. maritus). Mărit 2, s.n. (Pop.) Măritat; (Loc. adj.) De mărit = (despre fete) Bună de măritat. (din mărita derivat regresiv). Mărit 3, s.n. Faptul de a (se) mări; mărire. (v. mări 2). Mărit 4, -ă, adj. 1. Devenit mai mare, crescut; (despre ochi) Care este larg deschis. 2. Slăvit, măreț, glorios, cinstit; Vestit, celebru, ilustru, nobil. (v. mări 1).
Mărgăritar 1, mărgăritare, s.n. . Boabă rotundă și tare de culoare albă-strălucitoare cu reflexe sidefii, care se formează în corpul unor scoici și care se întrebuințează ca podoabă de preţ; perlă; (Fig.) Lucru fără cusue, ali valoare. – Mărgăritar 2, s.n. Pietriș mărunt la betoane pentru fațade, mozaicuri, pentru așternut pe alei etc. (din ngr. margaritari). Mărgăritar 3, s.m. 1. (Bot.) Lăcrimioară. Mărgăritar 4, s.n. Numele unei specii de vâsc care creşte numai pe stejari, cu fructe în formă de bobiţe galbene.
Mărgărit 1, mărgărite, s.n. Mărgăritar s.m. Lăcrimioară. (din ngr. margharitis). Mărgărit 2 -ă, adj. (Pop.; despre pomi) Inflorit. (v. mărgări).
Măr 1, meri, s.m. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine. (lat. melus). Măr 2, mere, s.n. Fruct al mărului, de formă rotundă-turtită și de diferite culori. Măr 3, s.n. (În sintagma) Mărul lui Adam = proeminenţă a zgârciului tiroidian, vizibilă la bărbaţi în partea antertoară a gâtului; nodul gâtului. (lat. melum).
Mănușă 1, mănușă, s.f. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din lână, tricot, piele, cauciuc etc., care acoperă mâinile, protejândule. (din mână +-ușă). Mănușă 2, s.f. (Pop) Mănunchi. Mănuşă 3, s.f. (Reg. şi ca termen tehnic în arheologie). Toartă (la oale, vase, căni). (P. gener.) Parte a unui obiect care servește pentru a prinde, a apuca, a strânge.
Mănuşar 1, -i, s.m. Persoană care confecționează mănuși, fabricant sau negustor de mănuși. (din mânușă +-ar). Mănușar 2, -e, s.n. Mănușă de protecție. (din mănușă + ar).
Măluros 1, -oasă, adj. (despre cereale) Atacat de mălură. (din mălură +-0S). Măluros 2, -oasă, adj. Cu maluri abrupte. (din mal +-ur +-0s).
Mădular 1, -e, s.n. Fiecare dintre membrele unei fiinţe. (lat. medullaris). Mădular 2, -i, s.m. Membru al unei societăţi, elemeat al unui grup. (lat. medullaris).
Maximal 1, -ă, adj. Maxim. (din fr. maximal). Maximal 2, s.n. Tabel care conţine prețurile curente fixate de stat pentru mărfurile micilor producători. (din fr. maximal).
Maxim 1, s.n. Maximum. (din lat. maximum). Maxim, -ă, adj. Care are cea mai mare dimensiune, durată, intensitate; foarte mare. (din lat. maximus, fr. maxime).
Maxilar 1, -e, s.n. Fiecare dintre cele două oase ale feţei, în care sunt înfipți dinţii, falcă. (din lat. maxillaris, fr. maxilaire). Maxilar 2, -ă, adj.m, f. Care aparţine fălcii, care este în legătură cu falca. (din lat. maxillaris, fr. maxilaire).
Mâţ 1, -i, s.m. Pisică. (din mâță, derivat regresiv). Pisic, motan. Mâț 2, -i, s.f. Spic pufos cu flori de un singur sex. (la salcie, stejar, alun).
Matricid 1, -ă, adj. s.m. și f. (Persoană) care-și ucide mama. Matricid 2, s.n. Crima aceluia care-și ucide mama. (din fr. matricide).
Matrice 1, s.f. Uter. (din lat. matrix, -icis). Matrice 2, -e, s.f. 1. Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de coloane, linii sau rânduri. 2. Tablou reprezentând valoarea de adevăr a unui enunț pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. (din lat. matrix, -icis, fr. matrice).
Material 1, -ă, adj. m, f. 1. Care aparţine realităţii obiective, existând independent de conștiință şi în afara ei; care e alcătuit din materie; palpabil, concret, real, faptic; fizic, trupesc. 2. Care constă în bunuri economice, care ţine de venit, care se referă la trai sau la întreținerea vieţii. (din fr. materiel, lat. materialis). Material 2, -le, s.n. 1. Totalitatea materiilor prime sau semifabricate din care se pot face diverse bunuri. 2. Bun, produs. (din fr. matcriel, lat. materialis).
Matcă 1, mătci, s.f. |. Albie (minoră) a unei ape curgătoare, pat, făgaş. (Rar) Izvor al unei ape curgătoare. (din bg., scr. matka). Matcă 2, s.f. (Fig.) Origine, obârşie, început, izvor; (Spec.) Loc de naştere; familie, neam din care se trage cineva. Matcă 3, s.f. Parte a năvodului în care se strâng peştii când năvodul este tras din apă; matită. Matcă 4, s.f. 1. Albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă; regină, mamă. 2. (Reg.) Stup de cel puţin un ân, care a roit o dată sau de mai multe ori; roi. Matcă 5, s.f. Parte din foile unui chitanţier, bonier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părţile (sau foile) detașabile; cotor.
Mat 1, s.n. Situaţie în cadrul unei partide de şah în care regele uneia dintre părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârşitul partidei. (din fr. mat, germ. Matt). ‘ Mat 2, -ă, adi. 1. Care este fără luciu, fără strălucire; şters. 2. (despre sticlă sau despre obiecte de sticlă) (P. ext.) Care este lipsit de transparenţă. 3. Fără lumină; acoperit, împâclit. 4. (despre sunete) (Fig.) Care are rezonanţă slabă; surd, înfundat.
Masiv 1, -ă, adj. 1. Care se prezintă ca o masă unitară şi compactă. (despre obiecte) Care este format dintr-un material compact, fără goluri; plin; (P. ext.) Greu. 2. (despre fiinţe, construcţii etc.) Mare, solid, voluminos, greu; (P. ext.) Impunător, impresionant (prin dimensiuni). 3. Care este sau se produce în cantităţi mari, pe scară întinsă; amplu. (din fr. massif, germ. massiv). Masiv 2, masive, s.n. Unitate de relief formată dintr-un grup de munţi sau de deauri (reunite în jurul unui vârf); (P. ext.) Munte. Masiv 3, s.n. |. Arboret în care coroanele arborilor se ating. Grupare de arbori, de arbuşti sau de plante de același fel (făcută pentru a produce anumite efecte decorative). Masiv 4, -e, s.n. (P. anal.) Bloc de beton sau de zidărie de dimenSiuni mari de care se leagă sau care Susține o construcţie. Masă mare de material solid; grămadă mare, morman. Partea cea mai compactă, cea mai mare dintr-un întreg.
Masă 1, mase, s.f. 1. Mulţime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune. 2. Îngrămădiri de elemente (de aceeaşi natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur scop. | Masă 2, s.f. 1. (Fiz.) Cantitatea de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică (în raport cu volumul). 2. (Qur.) Totalitate a creditelor sau a datoriilor unui falit. (din fr. masse). Masă 3, mase, sf. |. Mobilă formată dintr-o placă dreptunghiulară, pătrată sau rotundă, sprijinită pe unul sau mai multe picioare ȘI pe care se mânâncă, se scrie etc. 2. Ceea ce se mănâncă, mâncare, bucate | Masă 4, s.f. (P. ext.) Prânz, cină, ospăț. 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte care seamănă cu o masă și se folosesc în diverse scopuri practice. (lat. mensa).
Masa 1, vb. |. A(-şi) face masaj. (din fr. masser). Masa 2, vb. |. A (se) aduna în număr mare, în grup compact, a (se) concentra, a (se) îngrămădi.
Marţial 1, -ă, adj. De război, în legătură cu războiul; războinic; Impunător, solemn, grav. (din fr. martial, it. marziale, cf. Mars zeul războiului, la romani). Marţial 2, -ă, adj. (Chim.; înv.) Care conţine fier; care se referă la fier. (din fr. martial).
Marţ 1, s.m. (Învar.) (În expr.) A face (pe cineva) sau a fi (ori a rămâne) marț = a) A bate (pe cineva) sau a fi bătut categoric la jocul de table, de cărți sau de altă între-cere, b) A întrece sau a fi întrecut, a depăși sau a fi depăşit categoric; c) A face sau a fi pus în situaţia să nu mai poată obiecta sau spune nimic. (din tc. mars). Marţ 2, marțuri, s.n. (Pop.) 1. Martie. 2. Marţişor. (lat. martius [mensis]).
Marţi 1, s.f. Ziua a doua a săptămânii, care urmează după Juni. (lat. martis [dies)). * Marţi 2, s.m. (Var. a lui marțian)
Martir 1, martire, s.n. (Rar) Martiriu. (din fr. martyr). Martir 2, -ă, s.m.. f. Persoană care a avut de îndurat suferinţe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale; (Spec.) Mucenic (al bisericii); (P. gener.) Persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc.
Martingală 1, martingale, s.f. Curea de la ham în formă de furcă, care nu permite calului să se ridice în două picioare. (din fr. martingale). Martingală 2, s.f. Bară de metal în formă de suliță care se fixează dedesubtul bompresului la navele cu pânze. Martingală 3, s.f. Procedeu dea ponta la jocurile de noroc, constând în dublarea mizei după o lovitură pierdută.
Marș 1, interj. 1. Cuvânt cu care se comandă pornirea unei unităţi militare sau a unui grup organizat. 2. Cuvânt cu care se gonește un câine. Marş 2, -uri, s.n. 1. Mers, deplasare a unei unităţi militare sau a unui grup organizat; probă atletică de mers rapid pe distanţe lungi. 2. Compoziţie muzicală puternic ritmată, care adesea reglează cadenţa pasului unei formaţii. 3. Compoziţie literară în versuri, scrisă pentru a fi cântată pe o arie de marş. (din fr. marche, germ. Marsch).